Andreea PETCU - Dosar Poezia de mâine realizat de Radu Andriescu

Andreea Petcu a copilărit și crescut într-un sat, aproape de lumină. În prezent locuiește în Iași, lucrează într-o corporație cu o balerină desenată pe pereți. În rest, mai scrie, mai citește etc. A citit la Salonul de literatură Junimea; „Poeți la Meru”, ediția a 4-a; FILIT, „Noaptea Albă a Poeziei”; Nepotu’ lui Thoreau. I. Ai înălțat orașe la marginea cărora nebunii bat clopotele ca să putem vorbi despre posibile sinucideri nici nu știm cât de singuri suntem în afara zilelor cu număr impar când Tu cobori să mai tragi o linie ai inventat boala ca să îți scuze imaginația pe rând toți ajungem la margine la urma urmei ne-am bucurat prea mult II. Își întinde mâna spre clopotul de sticlă în care păpușa doarme sâni rotunzi, talie de viespe, fără gânduri și fără gaură arareori păpușa râde și el se excită așteaptă să crească un clopot spart de o sabie murdară într-un alt univers păpușa visează să fie un foc năucitor III. Ca o ciumă obrazul întors și capul plecat numără sânii căzuți pe câmpul de luptă înțelesul poveștii e frica de a rămâne urmările le voi duce singură să port viețile altora în mine să mă feresc de a mea să ratez orice formă de a mă recunoaște IV. Secvențe Mă trezeam în toiul nopții mama creștea curând își va lua fusta cea lungă fusta cea neagră am băut apă până i-au crăpat ochii trupul meu trebuia pedepsit dimineață lungă să ai Ayesha  Bunica desface ghemul de lână se face toamnă o să mă lege de masă să nu mor o dată cu fluturii când bunica își spune povestea lumea devine transparentă o să mă ascundă în sobă să închidă finalul bunica bea vin corpul ei încearcă să zboare o să mă arunce în tufa cu spini să culeagă florile și minte și-o înghite lupul cel rău Visez să am părul ca firul de iarbă trupul ușor ca păpădia uscată mă spăl și carnea mă recunoaște Mama o păstrează pe Ayesha într-o cutie de cadouri capul un bec ars picioarele julite durerea din piept hainele murdare Mănânc inimioarele plantelor iubesc furnicile și le înghit Dincolo de copilărie inima mea la fel de necoaptă închid ochii și tac un mugure gata să cadă În toiul nopții voi crește în fusta cea lungă fusta cea neagră Mă strig pe numele de Ayesha dacă mă spăl carnea începe să mă cunoască încă o dată V. Aude sunetul de plecare al trenului se gândește la țigara de dinainte să își piardă gura aceeași destinație pentru tot ce a mai rămas din ea se îndreaptă cu bucuria unei curtezane  e o fată fără gură cu ochii pe un cal sălbatic să îl încalece până își rupe spinarea cucerește toate poveștile cu zmei  o fată ademenitoare ca o casă în flăcări mintea ei – o pereche de chiloți pătată tatăl nostru care ai creat lumea cu pantalonii rupți cum mai miroase a primăvară VI. Mult mai târziu întrebările corecte 

Gura mică

Mâna ca un ciocan pe o mărgea de sticlă picioarele în semnul crucii resping un nu tremurând un nu tot mai stins un mic nu când vine iarna mintea îngheață sperma din sexul unui căpcăun o ninsoare de care nu s-a bucurat nimeni

Stockholm

Ca un limax într-o inimă artificială caut casa de lumină de la capătul lumii acolo unde nu îți indică nimeni unde mergi dar îți zâmbește cu subînțeles ceea ce credeam că e salvare a luat chipul unui animal din care curg muște ochii mei nu au fost suficienți pentru asta lumina a fost crudă iar casa cu decor de pornhub

Primăvara morților

După dezgheț a venit pescarul să culeagă restul rana mea să nu poată condamna rana mea să hrănească undița după o victorie scurtă și neînsemnată pe marginea mării pescarul cu sexul satisfăcut lumina caldă îi mângâie obrazul ce-i mut e bun și de-ngropat primăvara se vorbește doar de înflorire DARK Moștenirea genetică nu a spus prea multe întâmplarea care a urmat -  același cerc același cor tragic 10 ani de copilărie restul arsuri nașterea a amânat reînceperea ciclului peste 20 de primăveri soarele a reînceput să ardă și i-am zis că semănăm mama încă plânge și eu încă nu așteptăm salvarea D A R K : mult mai târziu mi-am pus întrebările corecte  VII. O fată fără gură e o fată rea pentru că în mintea ei textul nu e altceva decât manipulare o fată fără gură e o fată rea pentru că descoase și denunță salvatorii o fată fără gură amintește de momentele în care își taie cordonul ombilical are o inimă de lebădă în care incap trei prinți și un pulover din urzică ceea ce n-a fost spus ceea ce a fost tăiat e rana pe care o scarpină când părinții ei dorm o fată fără gură nu crede în martiri mintea și inima ei au cunoscut mușcătura dinților de lapte și ciotul rămas roade pereții de carne o fată fără gură denunță parazitar și asta nu aduce cu sine doar poluare Ilustrație copertă realizată de Sorin Ilfoveanu.