Aripi, clopote și chei în Codul lui Sorin Purcaru
La Palatul Roznovanu, în data de 8 iunie 2023, a fost deschisă expoziția de pictură şi sculptură „Mituri şi tradiții”, expoziție curatoriată și prezentată de Maria Bilașevschi. Aici au participat câțiva artiști ieșeni reprezentativi: Constantin Tofan, Felix Aftene, Atena Simionescu, Valentina Druţu, Eugen Mircea, Codrin Mircea, Bogdan Bârleanu, Sorin Purcaru, Zamfira Bîrzu, Adrian Stoleriu, Cristian Ungureanu, Sabin şi Gabriela Drînceanu, Cezarina și Gabriel Caloian și Vladlen Babcineţchi.
Sculpturi in lemn de tei ale maestrului Emil Milăşan
Invitat special a fost artistul Emil Milăşan, din Târgu Mureş, care s-a născut în anul 1967, în satul transilvănean Ercea. Acesta a absolvit Liceul Tehnologic „Ion Vlasiu”, Secția Sculptură. Priceperea lui în sculptura manuală a lemnului l-a făcut cunoscut ca fiind „sculptorul simbolurilor românești”. Lucrările sale sunt prezente în toată lumea, fiind caracterizate de stiluri diverse, în relief înalt sau redus și presupunând decorațiuni arhitecturale. Artistul folosește numai instrumente manuale deoarece consideră că numai așa poate pune în valoare frumusețea lemnului, care să îi dea personalitate, astfel încât lucrările sale să fie unice prin calitatea lor. Semnele lăsate de instrumentele folosite pe lemn sunt inconfundabile și personalizează lucrările la fel ca tușele pictorilor pe pânză. Artistul afirmă că va continua să realizeze manual sculptura în lemn, pentru că „adoră acest vals pe care oțelul dălților și lemnul îl dansează împreună” .[1]
Entuziasmul regăsit la acest eveniment a fost reprezentat de întâlnirea cu un artist ieșean sculptorul în metal Sorin Purcaru, doctor în arte plastice și decorative al Universității de Arte „George Enescu” din Iași, Secția Sculptură, laureat al mai multor premii: Premiul pentru Sculptură, Salonul Anual al Filialei U.A.P. Artis, Iaşi (2008), Premiul Ministerului Culturii şi Turismului al Republicii Moldova, Saloanele Moldovei (2007), Medalia Teiul de Argint, Ipotești (2005), Bursa Uniunii Artiștilor Plastici pentru Sculptură (2003), Premiul I pentru Tineret, Salonul Anual al Filialei U.A.P. Artis, Iași (2000). Pe lângă expoziții personale precum cele de la Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi (2009), Galeria Dana, Iași (2008), Muzeul de Artă Bacău (2007), „Magazinu’ instalatorilor”, Galeria Cupola, Iași (2004), Galeria Rotonda, Iași (2001), a participat la numeroase expoziții de grup din țară și străinătate.
Eram familiarizată de la alte expoziții cu lucrările lui Sorin Purcaru („Maşina de forfecat vise”, „Maşina de zburătăcit”, „Vreau să zbor”, „Paznicul uşii II”, „Chipul paznicului uşii”, „Omul oglindă”, „Zburător cu clopot II”, „Clopotăreasă”, „Distribuitorul de oameni”, „Zeiţa Apă-Canal”). Aflasem că aceste creații artistice se circumscriu mai multor cicluri pe care artistul le-a prezentat în expoziții personale sau colective organizate în ultimii ani. Totodată îmi era cunoscut faptul că Sorin Purcaru se auto-caracterizează ca un artist căruia îi place să observe realitatea prin oglinda propriei subiectivități. Materialele sale preferate sunt oțelul inoxidabil şi bronzul – care acceptă, ca patină, multiple intervenții cromatice realizate cu acizi.
Despre Sorin Purcaru s-au scris mai multe pasaje. Așa cum spune criticul de artă Maria Bilaşevschi: “Artistul ieşean Sorin Purcaru este unul dintre cei mai activi, dinamici şi creativi artişti din România. Cu un număr impresionant de expoziţii personale şi de grup, artistul s-a remarcat prin consecvenţa şi consistenţa proiectelor artistice, proiecte care propun lecturarea artei sculpturale dintr-o perspectivă contemporană, cu accent pe inovaţie, abordând schimbările şi deschiderile impuse de globalizare şi de comunicarea inter-culturală într-o cheie aparte.[2] O forță interioară plină de vervă definește stilul lui Sorin Purcaru, formele sale se nasc din complicitatea materiei cu reflexia plastică sublimată: ironice, inteligente, provocatoare, lascive (afectând pudorile exagerate), industriale, fiecare în parte poartă marca personală a artistului, a căutărilor sale, fiecare reflectă un adevăr despre Sorin Purcaru în fața unui autentic demers de auto-identificare și poziționare în masa eterogenă a creațiilor contemporane.”[3] Sorin Purcaru însuși ne mărturisește că figura umană reprezintă pentru el principala sursă de inspirație, un punct de plecare într-o continuă experiență artistico-plastică a definirii de sine. Tot el subliniază faptul că sculpturile sale au un puternic caracter introspectiv și, astfel, se pot constitui în efemere fragmente de jurnal intim, stările personajelor împrumutând câte ceva din frământările autorului. Căutările întreprinse pe această direcție l-au condus către rezultate apropiate de o reconstrucție filtrată a unei realități figurative și către granițele formelor abstracte.”[4]
Se poate afirma că există în sculpturile sale un joc de puncte, linii, un joc de lumini și umbre, planuri, forme şi volume bine stăpânite, echilibru compozițional dar și diagonale tragice, mişcare, ritm, o preocupare permanentă pentru a obține structuri de mare efect estetic. Lucrările sale au dinamism și expresivitate. Aripile, clopotele și cheile conturează o atmosferă romantică cu ascendență postmodernistă, promovând și o estetică muzicală pe lângă cea vizuală.
Atingând sculpturile, privitorul parcă devine el însuși un mic demiurg, un dirijor al unei simfonii fantastice, ce vine în întâmpinarea gustului pentru spectaculos al lui Sorin Purcaru, relevant prin exploatarea efectelor vizuale a elementelor metalice dar și din exploatarea forței sonore a acestora ca mijloace de exprimare nuanțată a sensibilităților umane.
Literele de plumb folosite până în urmă cu câteva decenii doar la linotipuri, inserate de artist în cea mai recentă serie de lucrări, de la “Alter Ego” la “Strigătul”, pare un nou șir a lui Fibonacci din Codul lui Sorin Purcaru.
Personajele grefate cu piese industriale sau de serie, care păstrează însă elemente de individualitate – inscripții personalizate, lovituri sau zgârieturi, urme de uzură indicând o istorie personală, dar și o valoare simbolică sunt alungite, uneori descărnate, conțin în ele tensiuni care sunt ale omului fragil contemporan, trăind într-o lume crispată, măcinată de fel de fel de umbre întunecate şi vulnerabilități.
Am îndrăznit să îl întreb despre opera sa. Imediat l-am asociat cu tinerețea, comunicarea şi umorul. Înainte doar văzându-i sculpturile mi-am spus în sinea mea ca e un spirit vesel şi o minte ascuţită. Nu m-am înșelat că îi place să vorbească mult, cu umor şi repede, oferindu-ți tot felul de amănunte despre creațiile sale, dar fără să îți împărtășească chiar tot din gândurile lui profunde. Este un adevărat magician al cuvintelor. Dacă până a vorbi cu artistul Sorin Purcaru creația sa artistică m-a emoționat, după explicațiile detaliate pe care le-am primit, sculpturile sale mi s-au revelat într-o altă forma mult mai filosofică.
Așa cum spunea Giorgio Vasari, timpul este atât de lacom încât a distrus operele și celelalte amintiri vrednice de cinstire rămase de pe urma unui mare număr de artiști, dar a șters și a scufundat în bezna uitării numele tuturor acelora care au ajuns la noi pe orice altă cale în afară de pana plină de viață a scriitorilor.
Ascultând pledoaria artistică a lui Sorin Purcaru, înclin să cred că sculptorii sunt înzestrați cu multă sensibilitate, spirit, caracter, fiind îndrăzneți, căutând să dea artei lor locul cel mai de cinste.
Sculptorii pun mare temei pe ideea că lucrurile sunt cu atât mai nobile, cu atât mai desăvârșite cu cat sunt mai aproape de adevăr, și spun că sculptura imită forma cea adevărată, îngăduind ca operele lor, atunci când te rotești de jur împrejurul lor, să poată fi văzute din toate părțile, neavând un singur focar de lumină. Un sculptor are nevoie de o judecată rapidă, care să pătrundă în inima marmurei, bronzului, lemnului sau oțelului, așa ca să vadă întocmai figura care trebuie scoasă din ele.
Am avut revelația descoperirii unui sculptor care modelează metalul dar în același timp și a unui sculptor care modelează cuvântul pentru a sa trudă. Filosoful Udo Kultermanm spunea că Socrate a fost și el sculptor pentru o scurtă perioadă de timp; oare Sorin Purcaru va filosofa și sculpta în atemporal sau va sculpta chiar însuși atemporalul ?
[ 1] https://24-ore.ro/2023/06/08/expozitia-de-sculptura-si-pictura-mituri-si-traditii/
[ 3] https://www.facebook.com/culturacopou Casa de Cultură a Municipiului Iaşi „Mihai Ursachi
Petruța Luchian
Publicat în Cultură, Arte vizuale, Expoziție
Nicio persoană nu a recomandat încă
Recomandă acest articolCategorii: Cultură, Arte vizuale, Expoziție
Etichete: contribuitori
Răspunsuri(1)
Felicitări!
Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.
După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.