ARS VIBRANS - Dinamica privirii și poeticile vizualului, expoziție semnată de artista vizuală Ana Maria Parasca

Expoziția ARS VIBRANS, semnată de artista vizuală Ana Maria Parasca, inaugurează un orizont rar accesibil, un spațiu care depășește simpla percepție vizuală pentru a oferi o experiență existențială intensă și revelatoare a picturii. Găzduită în cadrul  Galeriei de Artă „Octav Băncilă” din Iași, sub egida Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Iași, și prezentată de Lect. univ. dr. Maria Bilașevschi, președintele acestei instituții, expoziția invită la o întâlnire directă cu materia sensibilă a lumii – cu vibrațiile subtile, ritmurile ascunse și pulsațiile aproape imperceptibile care îi dau formă și sens.

            ARS VIBRANS — titlul ales depășește înțelesurile convenționale ale metaforei sau simplele jocuri de cuvinte, configurându-se ca o declarație ontologică și un demers artistic bine definit. Pentru Ana Maria Parasca, arta nu reprezintă un obiect finit sau o prezență pur estetică, ci se constituie ca o modalitate de existență, o expresie a unei vibrații interioare ce se proiectează în lumea exterioară prin intermediul culorii, formei și gestului. Pictura sa nu se limitează la reproducerea sau ilustrarea realității; ea se desfășoară ca o manifestare continuă a realității însăși, în care fiecare intervenție picturală reflectă subtil întrebări esențiale legate de ființă: ce energie pulsează în lume? Cum se revelează materia în profunzimea sa? Ce forme de gândire se pot naște dincolo de limitele limbajului plastic?

            Creația picturală a Anei Maria Parasca își găsește rădăcinile în expresionismul abstract, fără a se limita însă la o convențională tradiție formală. Moștenirea — de la Jackson Pollock și Joan Mitchell până la gestualismul american postbelic — nu este nici reprodusă, nici respinsă, ci integrată cu finețe, reinterpretată și transmisă printr-o sensibilitate ce poartă semnătura unei reflecții poetice discrete, dar convingătoare. În lucrările sale, culoarea transcende dimensiunea pur vizuală, transformându-se într-o substanță afectivă, un corp ideatic și un flux al gândirii și emoției. Pictura devine o formă dinamică, cu care privitorul stabilește o conexiune intensă, asemănătoare atingerii unei texturi străine — o experiență ce depășește înțelegerea imediată, influențând subtil și ireversibil percepția și sensibilitatea.

            Anumite lucrări se desfășoară ca adevărate cartografii ale subconștientului, în care straturile cromatice se intercalează, se amestecă și se suprapun într-o tensiune aparent controlată, însă niciodată stăpânită în totalitate. Pigmenții pulsează ritmic în tonuri vibrante de roșu, galben, albastru și verde, fiind intersectați de ramificații negre care sugerează structuri neuronale sau rizomi — în sensul oferit de Deleuze și Guattari — entități fără ierarhii, extinzându-se în toate direcțiile, în afara unui centru stabil. În aceste compoziții, direcția fixă este absentă; predomină o revărsare — o curgere perpetuă, o vibrație în spirit heraclitian, ce respinge orice formă de rigiditate și stagnare, iar  pictura devine un spațiu al fluxului continuu și o celebrare a libertății în experiența perceptivă.

            Într-un registru distinct, însă la fel de intens, alte lucrări propun o compoziție în care gestul pictural dobândește o caligrafie aproape meditativă. Liniile albe, portocalii și verzi se desfășoară fluid pe un fond saturat, configurând trasee sinuoase — hărți mentale și rețele afective ce solicită o receptare introspectivă. Nuanțele de roz și mov din planul secundar imprimă o senzualitate delicată,  dar însoțită de o forță subtilă, însă bine definită — o forță matură, rod al unei experiențe asumate și transpusă în luciditate, făcând ca pictura să transceandă dimensiunea decorativă, devenind o scriitură afectivă, o poezie vizuală care nu se oferă spre descifrare intelectuală, ci invită la o receptare senzorială totală, trăită prin întreaga corporalitate a privitorului.

            Este aproape imposibil să privim aceste lucrări fără a evoca filosofia percepției a lui Maurice Merleau-Ponty. Corpul, în concepția sa, nu este doar un instrument al simțirii, ci o conștiință ce întrupează un mod fundamental de a fi în lume. Ana Maria Parasca pictează tocmai din acest spațiu al percepției trăite, în care vizualul nu se adresează exclusiv ochiului, ci întregii ființe sensibile. Nu asistăm la un spectacol pasiv, ci la o participare activă la procesul devenirii, la o conviețuire fascinantă cu sensurile nescrise ale lumii.

            ARS VIBRANS pare a fi o expansiune a percepției — un exercițiu de reactivare a privirii, în care culoarea capătă rolul unui catalizator al gândirii sensibile. În locul unei retorici a gravității, Ana Maria Parasca propune o energie lucidă, articulată plastic cu o naturalețe rar întâlnită: o jubilație vizuală temperată de rigoare, o exuberanță intelectuală exprimată prin gest, deschizând câmpuri de reflecție, rafinament și tensiune cromatică.