Aspecte ale personalității lui Dmitri Sostakovici

Dmitri Sostakovici (1906 - 1975) este o personalitate a muzicii secolului care a trecut. A reușit să se impună în toate genurile muzicale - concert, oratoriu, balet, opera, simfonic, dar și muzică de film și de cameră.

S-a născut la Sankt Petersburg, acolo a primit o educație aleasă. Prima simfonie a compus-o în 1926. În perioada respectivă domnea intoleranta la nivel ideologic, absurdul își făcea simțită prezența. Era obligat să se supună ordinelor lui Stalin, cât și ideologiei promovate de Jdanov. A fost o perioadă dificil de surmontat Chiar dacă situația s-a mai schimbat sub conducerea lui Hrusciov și Brejnev, Sostakovici a reușit să depaseasca dificultatile si să facă parte din creatorii de primă mărime din acest secol.

Îngrădirile impuse a reușit să și le apropie, ca făcând parte din arealul propriu. Aspectele ironice - uneori cinismul- le-a transformat într-un limbaj deosebit de complex, dur și obsedant pe alocuri, în care frustrările își făceau simțită prezența.

Notele tragice exprimau suferință, dar și acceptarea acesteia. Era un spirit revoltat, neplăcut impresionat de ceea ce se întâmpla în epocă.

Sensibilitate izvorâtă dintr-o resemnare la situație

A suferit alături de poporul său în anii dificili ai războiului.

Angajamentul lui total ca Artist în slujba Cetății se manifestă în Simfonia Leningradului.
Simfonia nr 13 implică o colaborare totală din partea lui.
În 1930 cand avea 24 de ani a compus "Nasul" opera, ce rămâne în literatura specifică secolului XX. Mesajul unic ransmis în simfoniile sale rămâne în eternitate.
Sostakovici este unul dintre cei mai audiați compozitori din lume. Atitudinea sa de aristocrat, precum și convingerile sale s-au impus în memoria auditoriului.