Atelierul „Vlad Ioviță”

Aforismul lui Vasile Alecsandri potrivit căruia „românul s-a născut poet” este vehiculat recurent când se vorbește despre identitatea românilor de pe cele două maluri ale Prutului. Dar de la  „a avea poezia în suflet” și până la „a o vedea pe hârtie” bine structurată, cu o logică internă și cu priză la cititor este „o cale atât de lungă”. Cu atât mai lungă, cu cât poetul este mai junior. Este greu de imaginat autodesăvârșirea unui poet, poate doar în cazul geniilor înnăscuți. În toate celelalte, sprijinul, ghidarea, încurajarea din partea unui mentor sunt atuurile succesului. Anume aceasta se întâmplă, sâmbătă de sâmbătă, deja de mulți ani, în inima Moldovei, la Atelierul de Creație „Vlad Ioviță”. Dumitru Crudu, coordonatorul cenaclului, adună laolaltă tinere talente și fructifică grăuntele creativ al acestora. Și nu doar atât, îi inițiază în tainele unei citiri profunde a operelor, provocându-i, pe cei de față, la lecturi variate în baza cărora se organizează dezbateri, invită, de asemenea, la exerciții de critică nemitarnică, atât a cărților citite în avans, cărți semnate de autori consacrați, cât și a poeziilor scrise în cadrul atelierului, de către participanți. Pe lângă cele enumerate, atelierul dezvoltă încrederea în sine, dezvoltă capacitatea de a ieși din zona de confort, de a scutura praful perfecțiunii de pe umerii autenticității, capacitatea de a despuia durerea, amintirea, de a invoca visul și cele mai tăinuite dorințe și de a le înșira, cu grijă, pe hârtie. Las, în continuare, poezia să vorbească…

Maria IVANOV

Maria IVANOV

 

xxx

 

Eu sunt frântura unei căsnicii eșuate

Eu sunt o aglomerație de stări incerte

Eu sunt o băsmăluță răzmuiată de lacrimi și muci

Eu sunt o femeie divorțată

cu un copil de doi ani

pe care o va ocoli star-ul satului

Eu sunt nora temută a oricărei soacre

Eu sunt ultima speranță a unui disperat de 35+

Eu sunt nădejdea unui impotent

Eu sunt consoarta ideală a unei lesbiene familiste

Eu sunt rușinea unui neam

o tobă de nervi

Iraida DARMANCEV

cum te-ai înțelege cu un perete

 

ai fost jucăria mea preferată

jucăria care nu mi-a aparținut niciodată 

ca un calorifer doar pentru 

cei care ajung primii

cu tine m-aș fi înțeles cum te-ai înțelege 

cu un perete murdărit de var 

numai de ochii lumii 

cânt pe străzi să știe și 

troleul 9 că ne-am despărțit din cauza 

prietenilor tăi care te-au ras 

te-au ras 

ca pe o barbă prea deasă 

neștiind că ai fost aproape de un

calorifer sub 0 grade

cineva strigă tare în urechile mele 

ai fost jucăria mea preferată

Theodor FUSU

xxx

A venit timpul să-mi uit tatăl

Cum a vrut și el să ne uite

Când aveam doar 5 ani

Am să te părăsesc tată

Aștept ca lanul de grâu să fie cosit

Până la urmă

Tată hai să strângem grâul împreună
Tată îți mai dau o șansă.

Iraida DARMANCEV

ca o haină prea largă

mă îmbrac 

în haine largi 

fricile își bagă mâinile în buzunare 

aud

niciodată nu încurcă ceva 

colorat peste 

ceva fără culoare 

răspund 

o iubire ca o 

moarte întâmplătoare 

sau ca o 

haină prea 

largă

Vitalie ȘEGA

Ursul

mă trezeam

Tata mânca al doilea dejun

mă numea urs somnoros

cu stânga îmi ciufulea părul

cu dreapta ridica degetul arătător

Eu la vremea ta…

Apa rece îmi alunga visele

trăgeam un scaun sub mine şi îl făceam mai greu

aşezându-mi fundul pe el,

ceream ce avea tata în farfurie

caş şi unt,

el deja îşi scărpina obrajii a plăcere,

Eu la vremea ta…

Dizolvam dinţii, caşul şi plăcerea de a fi la o masă cu el,

mă simţeam bărbat,

el nu mă întreba, dar eu îi povesteam cu gura plină, ce

teme ne-o dat pe acasă,

el se scobea printre dinţi, obicei deprins încă din armată şi

plasa mâna cu unghiile negre, ce

nici săpunul nu le spăla pe umăr,

zicând

Eu la vremea ta număram păpuşoi în loc de matematică

spuneam poveşti vițelului, dar nu profesoarei

şi fugeam la Maria să-i promit că o iau de nevastă chiar mâine,

însă mâine n-a venit

a venit ursul.

Natalia PÂNTEA

UN AVION DE HÂRTIE

aveam cinci ani și tata mă învăța să fac avioane de hârtie.

Eu mă uitam în sus, iar tata îmi spunea: „Uite, cât de departe se duce...”

Zece ani mai târziu 

tata a murit.

iar azi

când mi se face dor de tata 

arunc spre cer

un

avion de hârtie.

Adriana RUSU

 

XXX

Stând întinși pe pat

Ne privea parcă sfidător podul alb

Și parcă ne era teamă să vorbim

Cineva nu a închis bine robinetul

Picăturile ticăiau în ritmul secundomerului de la ceas

Mi-ai spus că părinții tăi au divorțat

Și că ești foarte bolnav

Și nu am putut spune nimic

Cum nu am putut spune nimic

Când prietena mea mi-a spus că a fost

Violată de unchiul ei într-o mașină veche și roșie

Când avea 10 ani

Iar acum singura metoda de a fi un om adult

era să bea un pumn de pastile dimineața și alt pumn seara

Nu aveam ce spune

Mai ales pentru că undeva în adâncul meu

Vă invidiez

Pentru că aveți motive să vă simțiți

Așa cum vă simțiți

Că aveți răspuns la întrebările care vă dor

Iar eu nu am

Ce drept am eu să mă pun alături de voi pe farfuria cântarului cu durerile mele?

Nu am nici un drept

Nu am nici un drept să sufăr la fel de mult ca voi

Și atunci cum se face că sufăr?

Atunci când mă gândesc la toate astea

râd.

Un râs frenetic

Urît

La fel de murdar ca gândurile mele

Denis CANISCEV

Isus

nu pot să uit 
acea zi 
când pedalam
în drum spre casă
și am făcut un popas
în parcul cu havuz
unde m-am așezat pe o

bancă
lângă o doamnă
în galben

căreia i-am spus:
pot să vă întreb ceva?
de ce pe mine?
întrebați-l direct pe Isus.

Ludmila ȚURCANU

xxx

mânuțe mici și reci
mânuțe mici și reci, și murdare de săpun diluat cu aromă de măr verde 

mânuțe mici și ude,
lacrimile sunt ude
mânuțe mici și lipicioase, 

nu au ajuns batistuțe pentru toți anul ăsta,
mânuțe mici și sângerii,
puișorii ne ciugulesc printre degete,
mânuțe mici 

mânuțe mici și bătrâne
mânuțe mici și bătrâne, și șterse cu prosopul oranj din capătul holului
mânuțe mici și roase,
șoarecii nu mai mor de la otrava din pliculețe,
mânuțe mici și mâncate,
frica se hrănește cu unghii,
mânuțe mici și foarte mici
mânuțe mici și foarte mici, și roșii de la spălat rufe cu săpun hozeaistvenoe 

pe marginea iazului

Ludmila ȚURCANU

xxx

aveam opt ani când venise prima dată o vagoneta cu

animale 

la școală

zoo ambulant 10 lei intrarea 10 lei ai dat tu 10 lei am dat eu și mergeam fericiți unul lângă celălalt pe coridorul lung ce era de fapt sală de sport fericiți pe

coridorul acela

luuuuuuuuuuung 

ce se făcea tot mai 

î

n

g

u

s

t ca niște mingi de pe mese de tenis animalele au să 

r 

i

t

din cuști

tu ai fuuuuuugit spre o

ușă

deschisă și am rămas doar eu printre 

animalele ieșite din cușcă și

mama roșie toată

tu ai fost primul meu 

crush primul meu crush

pentru care am plătit doar

10 lei

mai târziu aveau să mă coste cu mult mai 

mult