Dezîndrăgostirea (I)

Să nu-ți pară rău de citești acest rând,

Eu cobor la final, fără geantă,

Iau cu mine doar cât încape-n mormânt,

Te absolv de trecut, tu mă iartă.

Îți las parte din mine, din umăr

Pieptul fad, și bătrân, și lăsat

Să nu simți că dormi singur, iubite

Să nu-ți pese că iar am plecat.

Unde merg n-au pereți, nici hotare.

Îți las casa, și masa, și tot.

Tu de vrei, dă petrecere mare

Ți le las, fă ce vrei, dă-le foc!

De citești acest rând și îți pare

Că l-am scris cu un plâns înnodat

Varsă-ți gândul și jalea-n tărie

Când ești beat nu mai vezi înnorat.

Și de-ți trece prin cap să mă cauți,

Ori insiști să rămâi în trecut,

Te blestem să trăiești veșnicia

Primei zile când ne-am cunoscut.

Silvia Chicos

Publicată inițial în Revista Timpul Irlanda (10.11.2020)