Chimia dependenței de plăceri

în atenția tineriilor

Cu toții ne dorim o stare de bine și pentru atingerea acestei stări, cumpărăm diferite lucruri și practicăm diferite activități. Însă nu suntem dependenți de lucruri/ activități, ci de plăcerile/ senzațiile provocate de acestea. Tot ceea ce facem este să obținem o fluctuație pe emoțional ca modalitate de evadare din monotonul cotidian. Unele sunt toxice, altele nu, dar, ca trăsătură comună, aproape toate provoacă dependențe.

Măncăm condimentat de plăcere sau din dependență? Poate gustul oferă o stare suplimentară.

Fumăm din plăcere sau din dependența de nicotină? Pe langă dependența socială, e clar că unele mecanisme se activează.

Ne cumpărăm o motocicletă pentru o bucată de fier sau pentru senzațiile oferite de aceasta pe autostradă? Aici este posibil că starea de bine să fie dată de senzația de viteză.

Cumpărăm un bolid de sute de cai pentru o tonă de metal sau pentru senzația de putere pe șosea?

Consumăm alcoool pentru gust sau pentru starea de ebrietate? Încă una și mă duc, sună îndemnul, izvorât probabil din alegerea subconștientului deja făcută.

Zburăm de plăcere sau zburăm din dependenţă? De ce ne schimbă zborul dispoziţia? Iubim materialul din care e facută parașuta sau senzația oferită de căderea liberă?

De ce schiem? Ce ne place, echipamentul sau senzația de alunecare?

De ce unii nu se pot opri din sporturi extreme, ce le oferă?

Cei care se droghează de ce nu se mai opresc? Ce le oferă această activitate în plan al vibrației trăirii de nu mai vor să plece de acolo decât în momentul în care văd că se autodistrug? Atârnă mai mult senzația oferită de drog în comparație cu conștientizarea distrugerii și scurtării vieții? Expandarea conștiinței pe cale chimică oferă probabil o fluctuație emoțională suplimentară. Se ajunge până acolo încât îți vinzi din casă toată agoniseala ta și a părinților pentru câteva stări.

De ce ne punem zahăr în exces în ceai?

De ce unii sunt captivi în jocurile de noroc?

De ce internetul ne măncă ore pe zi? Are ceva special?

De ce suntem dependenți de putere? „Puterea tinde să corupă, iar puterea absolută corupe absolut” este o opinie atribuită Lordului John Edward Acton. Suntem dependenți de putere sau de stările oferite de acea putere? Eu nu aș privi Omul ca deținător al puterii, ci de Putere care se dăruiește omului, iar cand acesta nu înțelege și își bate joc de ea, pleacă la altul.

De ce suntem dependenți de statutul social? Unii chiar pretind a fi altcineva pentru a face parte din înaltele cercuri. Da, statutul social alimentează ego-ul, evident că în sens negativ, însă crează totuși o senzație.

Apartenența la societățile discrete sau secrete oferă iarăși o stare de superioritate, putere, infailibilitate, favorizând o fluctuație puternică a emoționalului. Senzația este dată de apartenența la unele grupuri exclusiviste, starea fiind dată de faptul că nu oricine are șansa inițierii, după cum nu oricine poate accesa unele secrete.

Dorința de înfrumusețare, de asemenea, dezvoltă ego-ul, oferind senzații.

Ar mai fi câteva activități indecente, însă nu țin să le amintesc.

Întrebarea care mă macină este următoarea: activitatea în sine oferă dependență sau dependența are legătură cu senzația oferită de aceasta? Remarc că și mândria, ca o componentă a ego-ului, de altfel o trăsătură negativă de caracter, este favorizatoare de anumite emoții, pe care persoana le poate percepe ca fiind stări de bine.

Toate acestea sunt întrebări la care încerc de ceva vreme să le găsesc răspunsul, iar ce am găsit, vă expun în primul rând vouă, tinerilor.

Din experiență proprie, lucrurile le-am trăit cam așa:

Dacă aș considera că trăim constant pe o stare de 100%, atunci o mâncare bună aș încadra-o la 120%, dacă mai adaug condimentele preferate și aș gusta un vin de calitate, aș ajunge la 130%. Cum am tendința depășirii vitezei, dacă ascult și melodia preferată, cred că sar de 150%. Dacă schiez, ating 170%, în zborul cu paramotorul sar de 200%, iar pe vremea când săream cu parașuta, atingeam cel puțin 300%, mai ales pe timpul căderii libere.

De fumat m-am lăsat de mult, însă nu trăiam cine știe ce stări, poate de aceea am reușit să mă las.

Senzațiile oferite de droguri nu le cunosc, însă am întrebat pe cineva care le cunoaște, iar răspunsul m-a bulversat. Respectiva persoană consideră că atinge 900% peste starea sa normală. Da, însă creierul este practic stors de dopamină, acesta nefiind capabil să o producă între două doze, starea de „gri” instalându-se destul de repede.

Am înțeles că de fapt, nu alerg după activitatea în sine, ci după starea oferită de acea activitate.

Dacă te simți bine în casa ta, ai o stare emoțională suplimentară, iar investitul în exces în decorarea acesteia, se explică de la sine. Nu alergăm după o casă și o curte frumoasă, ci după senzația oferită de acea locuință.

Dacă o femeie sensibilă dorește să achiziționeze un penthouse de unde poți contempla niște apusuri extraodinare, ocazie cu care vibrația emoțională crește, s-ar putea ca băile, deși sunt prea mici pentru confortul propriu, să nu mai conteze.

Un loc de muncă mai bun reprezintă un venit în plus, adică posibilitatea achiziționării de noi stări care să-ți ofere fluctuații emoționale suplimentare.

Nu alergăm de fapt după obiecte, locuințe, locuri de muncă și alte activități, ci după senzațiile oferite de toate acestea, singurul lucru care contează cu adevărat fiind starea personală de bine.

Există și excepții, cum ar fi viața monahală, ocazie cu care, la călugărie, candidatul depune voturile monahale ale sărăciei, fecioriei și ascultării, prin aceasta renunțându-se la aproape toate plăcerile lumești. Dar, cu toate acestea, cei mai mulți nu s-ar mai întoarce în lume. Discutând cu părinții din Sfântul Munte Athos, am înțeles că toate aceste plăceri au fost încet înlocuite cu un life style de calitate superioară, stările date de prezența lui Dumnezeu în viața lor fiind necuantificabile. Deci și acolo, tot starea este cea care contează, valențele fiind diferite totuși.

Câteva considerente:

Câutând răspunsuri, inclusiv printre specialiști, am concluzionat că mecanismul stării de bine, indiferent de activitate, este unul comun.

În majoritatea activităților plăcute se creează adicţii, adică dependenţa de substanţă la nivel celular. În cazul adicţiei de tutun, se creează atât dependenţa de nicotină, cât și de rolul social al fumatului. În adicția de droguri, pe lângă dependenţa de substanţă la nivel celular, se creează starea de euforie și atotputernicie. În cazul adicției de jocuri de noroc se creează dependenţa de iluzia unui potenţial câştig, care ar rezolva toate problemele financiare.

În antiteză, dependenţa de zbor, pe lângă sporirea secreţiei de hormoni ai fericirii, se creează o dependenţă de senzaţia unică de zbor şi libertate, într-un loc în care poţi fi tu însuţi, trăind o senzaţie unică, descrisă atât de frumos de către fiecare zburător în parte.

Practicând diferite activități, în special unele care ne supun unui grad sporit de risc, creierul, ca recompensă pentru ceva ce agreează, eliberează hormoni - substanțe chimice secretate de diferite glande - recunoscuți pentru crearea sentimentelor pozitive, de fericire, bucurie și plăcere.

Pe scurt, aceștia sunt:

Serotonina, cu atribuții în reducerea anxietății. Absența sau nivelul scăzut de serotonină are un impact semnificativ asupra persoanelor care suferă de depresie;

Dopamina, cunoscută drept „hormonul plăcerii”, este un neurotransmițător care face parte din sistemul de recompensare al creierului, fiind responsabil de plăceri şi vicii. Funcţiile sale includ roluri în motivaţie, recompensare etc;

Oxitocina este eliberată când două persoane se îmbrățișează, se sărută sau au relații intime, având un rol esențial în crearea legăturilor, atât între persoanele adulte, cât și între copii și părinți, contribuind la creșterea încrederii între persoane;

Endorfinele sunt produse ca răspuns la stres sau la durere, dar și pe timpul practicării sportului, motiv pentru care mișcarea reduce depresia și instalează starea de bine în locul său.

Cum acționează asupra creierului o activitate plăcută?

Sporeşte cu mult cantitatea de hormoni eliberați în mod natural de creier, oferind senzaţii de neuitat. De aici starea de euforie, extaz şi excitaţie, dar şi de dependenţă, care se poate instala chiar foarte repede.

Atenție însă la ceea ce produce starea de bine: dacă un dependent de droguri ajunge jalnic, în cazul sportului de performanță, de exemplu, personajul „riscă” să ajungă campion olimpic.

Aș preciza faptul că spre deosebire de stupefiante, jocuri de noroc, alcool şi alimente gustoase – toate provocatoare de dependenţă, în cazul altor dependențe, nu avem efecte secundare.

Dacă în cazul heroinei, cocainei, nicotinei, marijuanei, alcoolului, cafeinei, dependenţa este direct proporţională cu intoxicarea; în cazul zborului ori al râsului, intoxicarea este zero.

Drogul numit zbor este unul foarte puternic, care aproape că nimiceşte instinctul de conservare, aspect constatat din proprie experienţă. De aici și starea de supărare profundă a piloţilor/ parașutiștilor care s-au despărţit de zbor, din motive care nu au ţinut de voinţa lor.

Astfel, celebra expresie doar paraşutiştii ştiu de ce păsările cântă, începe să capete sens.

Dar cât durează fericirea?

Hormonii au o viaţă foarte scurtă, în timp, „nevoia” devine din ce în ce mai acută. Starea de bine se reduce la un impuls neurochimic al unor diferiți neurotransmițători, care se regăsesc la nivelul creierului. Deci emoțiile, științific vorbind, sunt date de substanțele chimice din creier. Dacă avem un nivel scăzut de hormoni suntem supărați, iar dacă îl ridicăm prin diferite activități, se instalează starea de bine. Așadar, putem spune că starea durează foarte puțin.

Cum ne scăpăm de adicții?

În cazul de față, am aflat câteva variante de vindecare, însă cea mai plauzibilă mi s-a părut opinia părintelui Elefterie din Sfantul Munte Athos:

• Ionuț, tu ești un măr pădureț care face mere pădurețe. Nu incerca să faci mere Ionatane sau Domnești că nu-ți va ieși. Oamenii se chinuie să fie ceea ce nu sunt și pentru că nu reușesc, ajung depresivi.
• Atât timp cât treaba cu transformarea personală cade, cât timp un măr pădureț nu poate face, în mod natural, mere ionatane, ce am de făcut?
• Nimic mai simplu, taie pomul, și totul va fi bine. Adică, fă un efort personal și renunță la adicție, dar nu aștepta vreo transformare genetică, în sensul de a fi altceva decât ceea ce ești.

În concluzie: Creierul asociază anumite activităţi cu plăcerea, cu îndemnul de a repeta acea plăcere. Este încă bine că asociaţiile antidrog nu au ajuns la concluzia că zborul, ca şi râsul, care favorizează, la rândul său, eliberarea hormonilor fericirii, este un drog periculos, nefiind încă inclus pe lista substanţelor (activităţilor) interzise.

În cazul în care se instalează starea de tristețe, amărăciune, depresie, trebuie conștientizat dezechilibrul hormonal, ocazie cu care, cu puțin efort și sprijinul unor specialiști, poți face ceva împotriva scăderii calității vieții.

Așadar, deși trăim în bios, dacă prin tot ceea ce facem căutăm să ne bucurăm sufletul, trag nădejde că în esență suntem ființe spirituale și, până la urma urmei, bunurile achiziționate ori practicarea unor activități, au o reflexie pur sufletească. Adică materialism nu există.