Concert-maestru la genul feminin

Când am văzut afișul concertului Filarmonicii ieșene din 18 și 19 februarie, mi-a atras atenția anunțul: „Solistă, Teodora Stoica, concert - maestru al Filarmonicii Moldova din Iași”. Ceea ce m-a intrigat a fost faptul că avem un termen feminin pentru solist, dar nu avem un termen feminin pentru a numi liderul orchestrei. Acest mic amănunt a deschis însă, în mintea mea, frământări mai adânci legate de feminitate. Și pentru că suntem în proximitatea unor sărbători care ne fac să ne gândim mai mult la femeie, am zis să nu pierd oportunitatea de a o aborda pe violonista Teodora Stoica într-un mic interviu despre funcția de concert-maestru. Mi s-a părut extraordinară șansa de a intra în bucătăria orchestrei ieșene prin ochii liderului ei și, apoi, să port o discuție despre feminitate și rolurile sociale, despre feminitate și muzică. Iată-mă, așadar, antrenată într-un dialog foarte interesant, născut din dorința de a afla chiar de la ea cum este să ocupi, ca femeie, o funcție numită doar la genul masculin.

- Ce face în mod practic un concert-maestru la repetițiile cu orchestra și care sunt principalele calități pe care trebuie să le aibă un lider al orchestrei? Sigur că putem citi unele informații de acest tip pe internet, dar aș vrea să privim această funcție prin ochii tăi.

- În primul rând, mai presus de faptul că sunt femeie, am preluat postul acesta și la o vârstă foarte fragedă, adică la doar 26 de ani. Deci, iată că e un cumul de factori vulnerabili, nu doar faptul că sunt femeie. Am fost obișnuită însă, foarte de mică, să studiez și să merg la concursuri, unde erau și fete și băieți. Faptul că am câștigat de foarte multe ori competițiile, uneori alături de fete, alteori alături de băieți, m-a făcut să nu cresc cu sentimentul de discriminare. Oricum, societatea s-a deschis mult și iată că femeile au acces la funcții de conducere; spunem, în definitiv, că avem libertate și egalitate de șanse.  Primul lucru la care m-am gândit când am preluat postul a fost: cum mă impun în fața unor oameni care au experiență foarte mare față de mine, sunt și foarte mulți bărbați, iar eu sunt femeie și, pe deasupra, tânără. Singura variantă este să fii un foarte bun profesionist. Dacă îți faci treaba foarte bine, dacă poți interpreta un solo la cel mai înalt nivel, încât nu are nimeni ce să-ți spună, lucrurile merg. M-am gândit totuși că, într-o societate ca a noastră, o femeie trebuie să muncească mai mult ca să demonstreze că e un lider adevărat. Și ca să închei cu răspunsul la întrebare, în această funcție te poți impune doar dacă ai o disciplină de fier și dacă ești un foarte bun profesionist. Indicațiile trebuie să fie întotdeauna foarte precise iar problemele tehnice trebuie rezolvate rapid și cu soluții eficiente. Aceasta e unica variantă!

- Ai subliniat nevoia de profesionalism ca o condiție absolut necesară unui lider de orchestră și, iată, în felul acesta, putem concluziona, deocamdată, că autoritatea e legată, în acest caz, nu de feminin sau de masculin, ci de faptul că ești deasupra celorlalți, că ești bun în ceea ce faci. A mai reieșit din răspunsul tău că un lider de orchestră are nevoie de prezență de spirit, de o bună capacitate de a comunica, de creativitate, de atenție distributivă și abilități de coordonare. Hai să mergem mai departe! Care sunt căile de comunicare ale unui concert-maestru cu orchestra. Mă refer la faptul ca el nu dirijează cu mâinile, dar totuși conduce repetițiile și concertele, comunică, reglează din mers multe aspecte tehnic-muzicale. Cum te faci înțeleasă în fața unei orchestre?

- În general, un concert-maestru trebuie să aibă o gestică amplă, exactă, în armonie cu muzica. Uneori e nevoie doar de mici intrări, mici impulsuri, prin care ceilalți îți înțeleg intențiile și se iau după tine. Însă, atunci când dirijorul are o problemă specifică de rezolvat, la o altă partidă de exemplu, toți cordarii rămân în grija mea, împreună cu toți ceilalți șefi de partidă. În această situație este foarte importantă gestica; gestica și expresivitatea. Eu văd orchestra de corzi ca un cvartet, în variantă mult mai amplă, în cadrul căreia este necesar un contact vizual permanent cu șefii de partidă. Mi s-a întâmplat chiar înainte de pandemie un caz foarte provocator. Am avut un concert pentru pian modern, cu o solistă excepțională, dar la pupitru era cineva care nu reușea să coordoneze prea bine lucrurile (era cineva foarte în vârstă). A trebuit să găsesc soluții. Am apelat la gesturi foarte ample. Am făcut asta în timpul concertului, toți s-au mobilizat, s-au luat după mine și am reușit. Sigur că nu doresc să mai repet această experiență vreodată, dar, iată că trebuie să știi să faci de toate în calitate de concert-maestru. Aș puncta încă o dată importanța gesturilor, care trebuie să fie precise și expresive. De mișcarea și energia ta depinde reușita, pentru că doar astfel ceilalți se iau după tine.

- În anul 2012 ai obținut prin concurs postul de concert-maestru al Filarmonicii ,,Moldova” din Iași. Au mai fost înainte de tine femei-lider de orchestră în formația ieșeană (care are ca dată de naștere ziua de 9 octombrie 1942, în sala Teatrului National din Iași, cu un concert dirijat de maestrul George Enescu)? O istorie foarte lungă de altfel.

- Da, în scurt timp vom sărbători 100 de ani de la înființare și sper ca evenimentul să mă găsească aici, la acest pupitru.

- Doamne ajută!

- Doamne ajută! Răspunsul la ultima întrebare este că a mai fost o singură femeie în această funcție până acum. O chema Lenuța Negoiță și a ocupat acest post pe la sfârșitul anilor 80, pentru o perioadă destul de scurtă.

- Din istorie, știu că femeile au fost acceptate ca membre ale unei orchestre destul de greu. Orchestra din Viena a acceptat muziciene în componență abia în anul 1997 și doar în anul 2008 câștigă o femeie postul de concert-maestru, în condițiile în care orchestra e înființată din anul 1842. La noi în țară, am avut-o pe violonista Anda Petrovici în funcția de concert-maestru al orchestrei ,,George Enescu” din București, începând cu anul 1989, până de curând, și înțeleg că mai este la Cluj o doamnă pe acest post. În general, în lume, există acum deschidere către acest lucru, dar, totuși, numărul de femei în funcția de lider al orchestrei este foarte mic în comparație cu cel al bărbaților. Încerc să înțeleg de ce a durat atât de mult ca femeia să fie acceptată ca instrumentist mai întâi și apoi ca lider instrumentist?

- Cred că e foarte simplu: femeia e legată de maternitate și poartă responsabilitățile casei și ale familiei. În mod firesc, ea nu se poate concentra la cerințele profesionale așa cum o poate face un bărbat. Chiar știu că acesta a fost un argument foarte folosit de unii manageri, care doreau să angajeze la pupitrele importante doar bărbați, pentru că ei ofereau mai multă stabilitate și dedicare pentru profesie.

- Deci, iată că feminitatea, cu toate binecuvântările care țin până la urmă de maternitatea ei, poate fi privită ca o vulnerabilitate. Dar, ceea ce cred eu, este că tocmai această calitate a ei, de a da naștere, îi conferă femeii multe abilități constructive pentru sfera socială: deschiderea, comunicarea, creativitatea, dedicarea, vitalitatea, atenția distributivă, capacitatea de înțelegere și apreciere, răbdarea ș.a. Mai cred că principalul motiv pentru care această funcție este acordată atât de rar femeilor, este pentru că se pune (sau s-a pus deseori) un semn de incompatibilitate între feminitate și autoritate. Și, în mod cert, concert-maestrul are o funcție de autoritate. Ai simțit vreodată că nu reușești să te faci ascultată suficient de bine pentru că ești femeie?

-  Nu! Nu am avut acest sentiment niciodată. Mai degrabă am simțit o neîncredere în faptul că eram prea tânără. De altfel, e firesc să-i fie greu unei persoane, care are 20 de ani de experiență înaintea ta, să asculte de tine. Dar, până la urmă, lucrurile au mers bine.

-  Mi se pare extraordinar acest lucru și chiar vreau să felicit pe această cale conducerea Filarmonicii ieșene pentru că a avut înțelepciunea și deschiderea să accepte o femeie pe acest post și, bineînțeles, orchestra pentru faptul că te-a apreciat la justa ta valoare. Te-ai gândit vreodată la un termen feminin pentru funcția de concert-maestru? Cum i-ai spune?

- Da, eu folosesc uneori termenul de „concert-maestră”, așa îmi vine să zic, dar îmi dau seama că nu va fi ușor acceptat, așa cum în atât de multe profesii avem doar termeni de gen masculin.

- Ai pomenit de mai multe ori despre importanța profesionalismului. Aș vrea să aflăm, în linii mari, cam care este experiența ta profesională acumulată până acum? Am făcut o mică cercetare pe internet și iată ce am găsit: ,,Teodora Stoica a studiat la Colegiul Naţional de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, clasa profesoarei Natalia Epure şi este laureată a Concursurilor naţionale de interpretare de la Deva (1994, 1996), a concursului internaţional de la Chişinău (1995), precum şi a olimpiadelor naţionale. A studiat apoi la Universitatea de Arte „George Enescu”, clasa profesorului Bujor Prelipcean. Este laureată a mai multor concursuri naţionale, iar în luna iulie 2009 a urcat pe podiumul Concursului Internaţional de Vioară „Ion Voicu” (II), desfăşurat la Filarmonica ieşeană. A urmat cursuri de interpretare cu violonistul Florin Paul (în 2003 şi 2004) şi cu profesorul Bernd Zack, de la Academia de Muzică din Würzburg (Germania). În numeroasele concerte şi recitaluri susţinute la Iaşi şi în ţară a interpretat cele mai reprezentative concerte scrise pentru vioară, precum cele de Brahms, Beethoven, Mendelssohn, Hachaturian, Bruch, Mozart etc. Din 2008 face parte din Cvartetul „Aertho” fondat de profesorul, violonistul şi fondatorul Cvartetului „Voces”, Bujor Prelipcean, în postura de vioara I. Din septembrie 2010 este angajată ca artist instrumentist în cadrul Orchestrei simfonice a Filarmonicii „Moldova” Iaşi, iar din octombrie 2012 devine concert-maestru.” Sunt actualizate informațiile? Este ceva de adăugat?

- Da, ar mai fi de adăugat. În primul rând, între timp am absolvit un master. Apoi, activitatea cu cvartetul ,,Aertho” nu mai există, iar acum sunt doctorandă bursieră a Universității de Arte ,,George Enescu” din Iași, în anul I. În plus, am cântat și la violă ca solistă, în ,,Sinfonia concertantă în mi bemol major, pentru vioară și violă” de Mozart, de două ori. Mi-am cumpărat viola special pentru această lucrare, întrucât tema din partea a doua mi s-a părut că sună mai bine la violă. După concert, am vândut viola.

- Să ne întoarcem puțin la drumul profesional pe care l-ai parcurs. În copilărie. Cum a fost? Ai fost considerat un copil foarte talentat? Ți-a observat cineva talentul și te-a îndrumat spre muzică? Cum de ai ales vioara?

- Mama (profesoară de istorie a muzicii), ea a fost totul! Vioara era o alegere naturală. M-a dus de mică la concursuri și am descoperit că am în mine această dorință de a fi foarte bună, de a câștiga. Nu pot să spun că am ales eu, ci mai degrabă că am fost pusă pe un drum pe care l-am acceptat și apoi am descoperit că era într-adevăr drumul meu. Educația era, uneori,  foarte dură, dar, știi bine că nu prea puteam să mă alint, nu prea aveam libertatea de a alege. Am înțeles însă că trebuie să muncesc!

- Practic ai fost descoperită la timp și ai fost pusă pe drumul cel bun. Alții au ales pentru tine, dar această alegere ți-a oferit cadrul pentru a te dezvolta într-un mod extraordinar. Aveai calități pentru asta! Ai avut un moment în care ai vrut să renunți la muzică? Sau să renunți la vioară și să te apuci de altceva?

-  Eu nu am avut, dar, la început, mama a vrut să mă facă cântăreață de operă (râde!). Eram nelipsită de la spectacolele operei. După o discuție cu profesoara de vioară, a renunțat la idee.

- Să continuăm drumul formării tale profesionale. Care sunt cei mai importanți maeștri în formarea ta? Modelele de interpreți? Modelele care te-au inspirat cel mai mult?

- Profesoara mea de la școală, doamna Natalia Epure, mi-a pus bine vioara în mână, m-a învățat tehnica cum a știu ea mai bine. Asta îi datorez! Mai târziu l-am întâlnit pe domnul Dan Prelipcean la orele de cvartet din liceu. A fost prima oară când mi s-au deschis ochii spre interpretare. Auzisem de profesorii Prelipcean că te țin o oră la un portativ și nu înțelegeam cum e posibil acest lucru. Dar, după o lecție pe un cvartet de Mozart, când am stat o oră și ceva pe un portativ, am plecat într-un parc, m-am așezat pe o bancă și am plâns mult: aveam senzația că nu mai știu să cânt la vioară și că nu știu să interpretez stilul mozartian. Aveam toate olimpiadele câștigate dar nu știam să cânt Mozart de-adevăratelea. După ce mi-am revenit, am luat acest lucru atât de în serios încât, acum, pot să spun că cel mai bine știu să cânt Mozart. Profesorul Diaconu a fost o altă persoană care a pus o piatră importantă la temelia mea profesională.

 Jumătate de an am fost plecată și în Spania, la conservatorul din Valencia, unde am lucrat cu concert-maestrul Jose Balaguer, dar am revenit. Consider că trebuie să ai o anumită structură ca să poți părăsi țara și să rămâi în străinătate. Eu nu am avut-o!

Profesorul Bujor Prelipcean este însă cel care m-a învățat tot rafinamentul și subtilitățile interpretării. O dată cu el am început, practic, să interpretez, adică să trec peste ,,masa” asta mare care se numește ,,tehnică” și să devin capabilă să mă exprim; să fac mâinile să cânte ceea ce le dictează creierul și inima. Soluțiile oferite de el au fost, într-adevăr, cele mai bune și la ele apelez și acum.

-  Deci, continuă ucenicia?

- În mod cert, da!

- În afară de studiul personal, care rămâne toată viața, ai spus deja că aprofundezi pregătirea ta profesională, făcând un doctorat. Care este tema? Cine este îndrumătorul?

- Îndrumătorul este tot domnul Bujor Prelipcean, iar tema este bineînțeles ,,Rolul concert-maestrului în orchestra simfonică de-a lungul epocilor de creație”.

- Mai ai emoții când urci pe scenă?

- Nu întotdeauna și nu la aceeași intensitate, dar da, emoțiile rămân indiferent de experiența pe care o ai. Ceea ce se schimbă este atitudinea față de ele. Acum reușesc să le stăpânesc și să le convertesc în interpretare.

- Ce ți-ar fi plăcut să fii dacă nu erai muzician?

- Avocat!

- Ce pasiuni are femeia Teodora Stoica?

- Călătoriile! Iubesc să călătoresc! Am zis că până la 50 de ani voi călători în afara Europei, iar după 50, voi explora Europa cât de mult voi putea.

- Ai o familie frumoasă. Ai un puiuț. Cum reușești să împaci o meserie atât de solicitantă cu ideea de a fi familistă?

- Mă ajută grădinița. Până la ora 5 când vine puiul de la grădiniță fac tot. După ora 5, toată atenția este îndreptată spre el.

- Am pornit de la o discuție despre feminitate. Maternitatea în sine înseamnă să acorzi timp, răbdare, să fii disponibilă pentru copil dar și faptul de a fi soție, implică multă atenție. Cum reușești să împaci asta cu munca de concert-maestru?

- Mama este sprijinul meu. Fără acest sprijin care să compenseze lipsa mea de acasă, ar fi fost imposibil. Din acest motiv, cred, totuși că, pe undeva, această ,,discriminare” a femeii pentru că e legată de maternitate și de casă are o motivație logică. Sunt multe femei care ar putea avea un rol mai evident în societate, dar dacă nu are cine să le suplinească acasă, nu au cum să facă acest lucru.

- Absolut de acord! Aș sublinia și faptul că rolul de soție și cel de mamă ne împlinesc feminitatea. Dacă, de pildă, o femeie este forțată, printr-o funcție socială, să sacrifice aceste roluri, își sacrifică, de fapt, propria feminitate. Până la urmă, alegerile pe care le faci trebuie să țină cont de posibilități, de limite și de resurse; trebuie să pui în balanță tot timpul.

- Pe mine mă ajută mult faptul că am studiat la timp. Acum totul e mult mai ușor!

- În concertul de joi și vineri, vei fi doar solistă sau vei fi și concert-maestru?

- Concert – maestru și un solo consistent!

- Poți să-mi spui în câteva cuvinte ce înseamnă pentru tine solo-ul de vioară din ,,Suita nr. 4, Mozartiana", de Piotr Ilici Ceaikovski?

- Solo-ul acesta are de toate. De cele mai multe ori solo-urile concert-maestrului durează câteva măsuri, după care preiau tema alte instrumente, exceptând evident solo-urile reprezentative cum ar fi: Șeherezada, Lacul lebedelor, Missa Solemnis etc. Dar acest solo este diferit: este amplu și consistent, ocupând o întreagă variațiune a lucrării. Tehnic, am de toate: am game, am triluri, am arpegii, am o parte mai cantabilă, totul se desfășoară într-un adagio, dar cu fluctuații interesante. Într-un cuvânt, e provocator și ai ce interpreta. Mie mi se pare cea mai interesantă variațiune din toată lucrarea.

În final, cu o deosebită recunoștință față de doamna concert-maestru Teodora Stoica pentru timpul acordat și pentru generozitatea deschiderii față de noi, publicul, vă invit și pe această cale să luați parte la concertul susținut de Orchestra Simfonică a Filarmonicii ieșene, în zilele de 18 și 19 februarie, orele 19, la ,,Casa de Cultură a Studenților” din Iași, avându-l la pupitrul dirijoral pe Valentin Doni. În program, veți audia ,,Suita nr 4 în sol major, op. 61, Mozartiana”, solistă Teodora Stoica și ,,Suita nr. 1, Spărgătorul de nuci, op. 71 A”, Piotr Ilici Ceaikovski.