Conferința „Discernământul, ochiul lăuntric al vieții duhovnicești” - Protos. Iustin Petre

În data de 24 noiembrie 2022, începând cu ora 19:00, a avut loc la Sala „Iustin Moisescu” din curtea Ansamblului Mitropolitan din Iași, conferința „Discernământul, ochiul lăuntric al vieții duhovnicești”, susținută de Protosinghelul Iustin Petre, starețul Mănăstirii „Sf. Ioan Casian” din Dobrogea.

Tema acestei conferințe a fost una pe cât de „exotică”, pe atât de actuală și necesară. Părintele Iustin a amintit în partea incipientă a discursului său despre un text al Sf. Ioan Casian care a călătorit la sfârșitul sec. IV prin mănăstirile și locurile pustii ale Palestinei și Egiptului pentru a culege învățături folositoare de suflet de la bătrânii asceți îmbunătățiți cu virtuți și înțelepciune. În textul pomenit mai sus Sf. Ioan Casian consemnează un dialog al său cu Avva (Părintele/Bătrânul) Moise. Acest părinte îi povestește cum odinioară veniseră la Avva Antonie cel Mare cei mai străluciți bătrâni călugări ai pustiului și aceștia au fost întrebați care este cea mai importantă virtute a unui om. Unii vorbeau despre post, alții despre privegheri, alții despre disprețuirea celor materiale, alții despre milostenie, iar alții despre citirea cărților sfinte. În final Bătrânul Antonie le atrage atenția tuturor că au fost mulți nevoitor care, deși au avut aceste virtuți cultivate aproape în mod desăvârșit, totuși s-au prăbușit și nu au avut folos de pe urma lor. De ce? Pentru că nu au avut discernământ. Este suficient să lipsească dreapta socoteală pentru ca puterea celorlalte virtuți să se devalorizeze. Discernământul ferește omul de extreme.

Întrebarea care s-a impus, desigur, a fost: ce este acela ,,discernământ” și cum îl putem dobândi. Etimologic, fr. le discernement se traduce prin facultatea de a distinge o alegere bună de una rea, simț critic, facultatea de a discerne cu bun simț între alegeri. De asemenea, gr. diakrisis se traduce prin separare, delimitare. Pr. Iustin a accentuat ideea de capacitate de a ne distanța de o persoană sau de o realitate pentru a putea avea o vedere de ansamblu, obiectivă, asupra unui fenomen sau pentru a putea cumpăni mai bine o decizie de luat/o cale de urmat. Având discernământ putem dobândi mult mai ușor lucrurile care ne sunt nouă folositoare, scutind mult timp, efort și chiar suferințe.

Dobândirea discernământului ține de starea de autentică umilință. Umilința nu se confundă cu subaprecierea proprie, cu complexele de inferioritate sau cu falsa smerenie. Umilința autentică înseamnă a-și vedea omul în mod realist valoarea sa, locul său, capacitatea sa, rolul său, limita sa. Umilința înseamnă a supune experienței și înțelepciunii bătrânilor intențiile și faptele tale. Adică să ceri soluții celor care au înțelepciune. Să nu te încrezi în judecata ta câtă vreme ești tânăr și lipsit de experiență. Să spargi coconul trufiei, al părerii de sine, înțelegând că sufletul și mintea se limpezesc în sfătuirea cu cei bătrâni și experimentați. Mărturisirea la cei bătrâni și sfătuirea cu cei mai înțelepți este începutul discernământului.

Un exemplu concret al bunei funcționări a acestei facultăți sufletești numită discernământ, este felul în care gestionăm gândurile proprii. Este o chestiune de discernământ ce permit să macine moara minții, ce accept să macin clipă de clipă în moara minții. Putem folosi grăunțele unor amintiri frumoase, a unor meditații asupra pasajelor dintr-o carte bună, ale unor amintiri frumoase din sfătuirile cu prietenii noștri sau, dimpotrivă, mintea poate să zburde în zone otrăvitoare precum frustrări, complexe inutile, amintiri ale unor interacțiuni cu persoane toxice, amintiri ale unor vulgarități care ațâță patimile în loc să ne conducă la adevărata pocăință etc.

O altă idee semnificativă a Părintelui Iustin este cea a legăturii indisolubile între virtutea discernământului și cea a trezviei, a atenției la sinele propriu. Etimologic, gr. nipsis se traduce prin curățare, purificare, agerime a minții, prezență continuă, efort continuu de curățare a minții de gândurile ce o pot întina și întuneca. Doar mintea care este adunată în sine și se retrage din hoinăreala firească a ei, devine o inimă-templu a Duhului Sfânt. Inima curată este calea care duce la adevărata bucurie, la pace la bucurie, la dreptate, la Împărăția lui Dumnezeu. Cel care are în inimă dezbinare, ură, tristețe aducătoare de moarte se află deja în împărăția demonului și are nevoie să întindă mâna spre a fi ajutat să se ridice din abisul în care se află. Omul trebuie, așadar, să fie permanent ca un funanbul care nici măcar pentru o fracțiune de secundă nu cedează atenția sa vreunui stimul în afară de vederea sârmei pe care merge cu încordare.

În răspunsurile pe care Pr. Iustin le-a acordat tinerilor prezenți în număr foarte mare s-a evidențiat ideea despre rolul purificator al Sfintei Liturghii. Cei care vor să dobândească discernământ, trezvie, adevărată umilință, adevărată bucurie, adevărată stimă de sine, autentică creștere și dezvoltare personală, trebuie să participe cât mai des la Slujba Sfintei Liturghii. În Liturghie venim încărcați de toată mizeria lumii, iar la final primim darul Învierii, al curăției, al discernământului. Împărtășirea cu Trupul cel Înviat al lui Dumnezeu Cuvântul Cel Întrupat este absolut necesară omului care caută să se adape din izvorul nemuririi, din realitatea euharistică transmundană. Liturghia este cea mai puternică terapie existentă în lume.

Atmosfera destinsă, vie, încărcată de pulsațiile pline de curiozitate ale inimilor tinere căutătoare de sens, a fost susținută și de frumusețea inefabilă a Sălii „Iustin Moisescu”, sală care a primit recent veșmântul nou al unei minuțioase restaurări. Întâlnirea a lăsat în sufletele și mințile celor prezenți un aer de noblețe, de regalitate și ospăț cultural-spiritual, de interogație asupra sensurilor adânci ale ființării omului. Organizatorii din ASCOR Iași și-au atins astfel obiectivele acestui proiect.

Întâlnirea poate fi urmărită integral accesând linkul: https://www.youtube.com/watch?v=F6umuDi2dpI.