Crimă?

Eu am ucis moartea ce-avea chipul meu
Și-mi pare că-i bine, dar gândul e greu
Când sângele morții prindea să se-ntindă
Văzut-am din negru-i că iese-o oglindă

În care vedeam sufletul în viață
Și verde a vieții prea vii dimineață –
Eu: neagră fantasmă-n decor de-așa fel
Că nu știi – era tenebrism sau pastel?

Și lumea: o oază deplină de verde
Închis, închegată cum nu-ți vine-a crede
Așa de funebru, așa jovial
Precum se-ntâlnește în paranormal

Părea c-am ucis firea mea, însăși firea
Ce-mi dete în lume chiar mie menirea
E rău ce făcut-am? Ușor e, nu-i greu:
Ucis-am doar moartea ce-avea chipul meu.