„De cele de uliță largă...”

Țineți cu poporul ca să nu rătăciți. (Simion Bărnuțiu)

Trăim vremuri tulburi, agitate și răscolite de resentimente ce amenință, pun în primejdie liniștea și viața normală a planetei noastre. Descoperirile șiinței, civilizația omenirii n-au reușit în mileniile scurse să evite conflictele, să stingă glasul armelor și, o pace mondială să aducă pământenilor în curcubeu liniștea luminii sfinte o oră, o singură oră măcar.

Europa, leagănul culturii și izvorul recunoscut al civilizației, riscă din nou să fie teatrul unor confruntări sângeroase declanșate chiar de bastionul păcii, socotindu-se cândva eliberator de popoare. Capete înfierbântate de minți revanșarde, în răcoarea palatelor placate cu aur sau dosite în buncăre la mijloc de codri, ne spun lecții de istorie și reclamă o nouă ordine economică și administrativă la nivel planetar cu hotare în hărți trasate și stabilite de experții lor.

Soarta sau Dumnezeu ne-a așezat în istorie să ședem pe un loc unde numai istețimea și înțelepciunea străbunilor noștri ne-au dat puteri să rezistăm și să nu pierim ca neam. La răscruce de drumuri comerciale, între imperii conflictuale ni e dat și astăzi să stăm în vecinătatea unei guri de foc ce ne afectează nu numai emoțional ci și economic.

Nu ne putem răsuci, nu ne putem opinti și eschiva, trăim cu atenția încordată la acei ce hiclenic ne aruncă nadă pe hărți măsluite, cunoscându-ne sensibilitatea rănilor provocate chiar de ei, interesați și urmărind un scop precis și anume de a obține un ajutor prin dezbinarea noastră. Folosind împrejurările și speculând momentul ivit în jocul schimbărilor politice din principalele state europene și de peste ocean, au găsit adepți susținători care după vorba Regelui nostru Carol I șed cu luntrea în două c...ri și le țin hangul. Fără rușine și fără teama consecințelor, grăiesc cu gura larg deschisă prin televiziunile de buzunar, uneori prin sălile și la Tribuna Parlamentului prăpăstii care pun la îndoială identitatea unor instituții naționale și chiar stabilitatea politică a țării. Niște veleitari fără merite profesionale, fără biografie se strecoară în politică și prin jocul întâmplărilor pot și ajung chiar în fotolii decizionale, fac legi și hotărăsc, după nivelul lor de pricepere, destine. Își găsesc locul de îmbuibare, de îngrășare, de somn, de șefi în fotolii la Stat pe viață și pensii nesimțite. Avantaje pe care din când în când le iau în discuție, se strufocă să le schimbe, dar le părăsesc imediat sau își schimbă intențiile pentru alte legislaturi... I-am cunoscut de aproape, nemijlocit, și pe petrov cu echipa sa, și soarele partidului său, și pe alții... făuritori de partide care după îmbuibarea unora partidele s-au dizolvat, să li se piardă urma. Unii, puțini dintre ei, fraudulos îmbogățiți aduși în fața legii reușesc prin fugă sau diferite tertipuri să scape, rămân cu moșiile și averile dobândite și, cum nu poate fi tot românul boeribil își strecoară rudele de gradul întâi în partid să le desăvârșească opera ciocoiască de baroni ai timpurilor noi. Averile dobândite în proprietăți, bunuri și bani, posesia de diplome universitare și doctorate cumpărate, permit proștilor să fie aroganți, obraznici și trufași. Justiția noastră, în unele cazuri a dat dovadă de toleranță, de slăbiciune sau neputință, compromisă din interior de elemente ridicole care în cele din urmă, le vom întâlni în partide politice pe locuri decizionale. Marele Caragiale spunea că: ...sunt două vorbe vechi care se potrivesc în țara noastră: ca la noi la nimeni și la Dumnezeu și la noi toate sunt cu putință. Triumfă impostura în sandale roze. Și cine are urechi de auzit să cugete la vorbele poetului național... „că nu prin muncă cinstită, nu prin studiu, nu prin merit și inteligență se urcă cineva pe treptele societății...” (Mihai Eminescu). Tot răul pleacă de la România needucată. Și ne întoarcem la probleme discutate în presă și în societate, la situația învățământului de toate gradele, la sănătate... și nu numai.

Nivelul de pregătire în școala noastră națională se vede fără ochelari, cu ochiul liber, mai cu seamă prin cei ce ne dau lecții, ne fac legi și ne pun biruri, prin cultura și educația lor rudimentară în lupta politică de stradă sau în dezbateri parlamentare. Goana după un trai lejer, după câștig fără efort sau muncind puțin, dorința de îmbogățire peste noapte îi fac pe mulți tineri să gândească sau să îmbrățișeze aventura plecării spre „El Dorado”. Reforma învățământului care nu se mai termină aduce în discuție refuzul elevilor de a mai da bacul. Prestigioși profesori, „răi”, pregătiți și responsabili, pretențioși la obiectul lor de studiu au devenit incapabili pentru odraslele unor părinți, cu beizadele ultra sensibile. Studenți bursieri ai statului român sunt nerăbdători să capete Diploma și să se angajeze în țările occidentale, plătiți în condiții avantajoase. Așa se explică penuria de medici și cadre medii din spitalele noastre, de ingineri și forță de muncă tânără calificată în învățământul tehnic profesional.

Mare foială-i, mare, pentru cine-i acel ce va deschide lista alegerilor parlamentare. Poporu-i răbdător, nu-i consultat și cine are de strecurat se va strecura. N-are să dea la nimeni socoteală ce-a făcut patru, opt sau mai mulți ani în Parlamentul european sau la București, cum s-a îmbogățit și nimeni n-are să-l întrebe de sănătate. Își vor trimite odraslele în străinătate, că acolo-i mai bine. Satele noastre vor continua să se umble de lilieci și de huhurezi, că le place pustiul... Muncitorii asiatici vor cere autonomia ținutului lor din construcții, cei din alimentație nu fiindcă-și păstrează dublă cetățenie. Volodia, prin repezentanții ce-i are la noi va continua să ne transmită lecții de democrație, istorie și religie ortodoxă... Și noi, cu lacrimi pâraie de bucurie, vom zice omului nostru de la NATO: Dragu bădii, mai bine îți șădi în domnie decât în boerii, vorba lui Neculce. Dar cum nimeni nu-i profet în Cetatea sa, să le amintim celor ce vor să ne conducă să nu aleagă stafidele din cozonac și „să țină cu poporul ca să nu rătăcească.”