De la imagine la prezență: „Tablouri în mișcare”

ca spațiu tranzitoriu al artei contemporane

Pe 17 mai 2025 , galeria LABIRINT a Casei de Cultură „Mihai Ursachi” din Iași, a găzduit vernisajul proiectului artistic „Tablouri în mișcare”, prezentat de Prof. univ dr. Cristian Ungureanu, prorectorul Univesității Naționale de Arte ,, George Enescu’’ din Iași, de Lect. univ. dr. Maria Bilașevschi (critic de artă, președintele Uniunii Artiștilor Plastici -Filiala  Iași) și Conf. univ. dr. Oana Maria Nae. Evenimentul a pus în lumină un dialog cultural, articulat între două generații de creatori: Ruxandra Parasca și fiica sa, Ana-Maria Parasca, studente aflate în pragul licenței la Facultatea de Arte Vizuale și Design – UNAGE Iași, una la Istoria și Teoria Artei iar cealaltă la pictură - Fine Art.

Expoziția se relevă spectatorilor ca o meditaţie vizuală unde  floarea este punct de tranziţie. Demersul artistic nu  propune florile  drept simple obiecte de studiu naturalist, ci ca elemente care leagă opacitatea materiei de deschiderea către imaginar. Petalele, lucrate cu pensula şi cuţitul, se succed în straturi fine, modelând un spaţiu de contemplare. Fiecare tablou porneşte de la observaţie, dar nu rămâne ancorat în ea: florile par să evoce stări de dincolo de aparenţă – viaţă şi efemer, concret şi oniric – invitând la o lectură nuanţată, în care privitorul devine co-autor.

 Dialogul celor două voci picturale, mamă și fiică, s-a organizat în două voci estetice complementare:

Ruxandra Parasca, mama,  propune o pictură de o finețe contemplativă, în tușe temperate și armonii cromatice care evocă subtil pașii picturii clasice. Lucrările sale, diafane, sugerează reveria și incipienta prospectare a memoriei vizuale. Seria „Flori de câmp și de grădină” (10 lucrări) dezvoltă o compoziție modulară, orizontală, în care fiecare floare devine voce individuală a unui cor cromatic (galben, roșu, albastru, verde, alb). Uleiul aplicat în straturi translucide modelează un spațiu contemplativ, sugerând tranziția de la concret la imaginar.

Ana-Maria Parasca, fiica,  contrabalansează atmosfera picturală printr-un limbaj mai dinamic, tușe gestuale și accente cromatice îndrăznețe, reflectând preocupări contemporane de fragmentare și reconstruire a imaginii. Florile sale sunt cu petale explozive, croite prin tușe gestuale și texturi sculpturale, în nuanțe de alb, roz și violet. Contrastul luminii centrale cu umbrele perimetrale evocă un „soare interior” al florii și un impuls vital ce pare să pulseze dincolo de marginile pânzei.

Între cele două serii de tablouri s-a creat o tensiune contemplativă: echilibrul clasic al mamei și impulsul experimental al fiicei se întrepătrund, generând un spațiu vizual în care continuitatea picturii clasice nu exclude inovația.

Totodată, în amfiteatrul Casei de Cultură ,, Mihai Ursachi’’, tablourile au căpătat și o dimensiune a formelor viului prin intermediul unui performance interactiv. Defilarea  manechinelor în rochiile  pictate de Ruxandra Parasca, a conferit un liant   teatral între simeze și scenă: fiecare creație vestimentară oglindind  o prelungire tridimensională a picturii, renunțând la granița clasică dintre artă și viață. Pe fundalul instalației de maci-pilon, rochiile cu picturi florale și coregrafiile semnate de Ana-Maria Parasca, au continuat tema picturală în planul corporal. Aici, mișcarea a devenit gest semantic, iar trupul , medium al unei expresii integrate. Discursul poetic al lui Tudor-Andrei Ostafie, acompaniat discret de muzica ambientală, a ilustrat liric toate lucrările, și le-a oferit un cadru temporal și emoțional.

Combinația de pictură, poezie, modă  și muzică a fost grefată pe o instalație tridimensională amplasată în galeria LABIRINT, unde forma și culoarea s-au contopit cu materialitățile industriale și organice ale lemnului, metalului și textilelor. Astfel,  Tablourile în mișcare, așa cum le-au numit curatorii, nu stau izolate pe pereți, ci se „contaminează” reciproc prin reflexii de lumină și umbre proiectate. Publicul, navigând între simeze și amfiteatru, nu privește pasiv, ci participă la un ritual colectiv de decodare și reinvenție.

Fiecare segment al proiectului artistic a abordat subiecte esențiale pentru arta contemporană: frumusețea naturală – redată nu ca ideal static, ci ca proces de devenire, în culori care pulsează și forme care se deschid ; fragilitatea – tușele aproape șterse ori contururile diluate ce sugerează efemeritatea și vulnerabilitatea materiei ; inovația – gestul pictural dispersiv și intepretarea scenică a textului poetic împing privitorul spre o percepție extinsă a artei.

„Tablouri în mișcare” se dovedește un demers artistic  integrator și nu doar un eveniment punctual. Prin punerea față-în-față a două generații de creatori și prin alăturarea artelor vizuale, performative și literare, expoziția semnează un model de cooperare interdisciplinară.
Mai mult, structura sa rizomatică – cu noduri și ramificații picturale, poetice, muzicale și design vestimentar – oferă fiecărui vizitator libertatea de a-și configura propriul itinerar estetic.