Despre poetica simbolismului slav

Poezia simbolistă continuă să surprindă prin sensibilitate, subiectivism, transcendentalism, rafinament stilistic și inovații prozodice, îndemnând cititorul spre o lectură aprofundată. Multiplele semnificații ale unui text simbolist  apar ca rezultat al întrepătrunderii tendințelor moderniste apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea și manifestate în interiorul simbolismului: neoromantism, impresionism și decadentism. Cel mai probabil dintr-un asemenea imbold, de configurare a nuanțelor, a apărut și monografia Simbolismul în literaturile slave (Prouniversitaria, 2020), coordonată de Camelia Dinu, conferențiar doctor la Universitatea din București.

Volumul reunește studii dedicate simbolismului și particularităților acestuia în cadrul a șapte literaturi slave: bulgară, cehă, croată, polonă, rusă, sârbă și ucraineană. Capitolele au fost realizate de traducători, cercetători și profesori, membri ai Departamentului de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București. Monografia reprezintă o invitație adresată lectorului român de a descoperi fascinantele ipostaze ale simbolismului în spațiul slav și contribuțiile poeților simboliști la desăvârșirea versului și a limbajului poetic. Menționez și faptul că monografia poate deveni un reper important pentru studenții care doresc să aprofundeze culturile slave, dar și pentru cercetătorii literaturilor comparate, întrucât, după cum însăși Camelia Dinu susține, scopul studiului de față nu este numai acela de a analiza „delimitările terminologice și cronologice, contextul social sau politic, concepția estetică, trăsăturile specifice și problematica, genurile și speciile prevalente și reprezentanții emblematici”, ci și de a identifica „o perspectivă comparatistă a fenomenului simbolist în literaturile slave” (p. 8), ceea ce duce la evidențierea „intercondiționării și mai ales a unității de viziune” (p. 14). Tocmai în această viziune unitară asupra fenomenului simbolist slav constă actualitatea monografiei, atât de benefică și necesară în sfera studiilor literare.

Cercetând specificul simbolist al modernismului slav, autorii volumului își propun să delimiteze caracterul particular al poeților din spațiul slav, dar și transformările ideologiei simboliste sub influența poeților și filosofilor francezi și germani, transformări datorate și schimbărilor teritoriale, economice și sociale ce au avut loc la începutul secolului XX și au declanșat dorința de înnoire culturală  și de afirmare a identității naționale. Astfel, monografia propune următoarele capitole, pe lângă introducerea realizată de Camelia Dinu (Simbolismul slav în anturajul modernismului): Simbolismul bulgar: revoltă, visare și solitudine de Cătălina Puiu, Simbolismul ceh: subtilitate, durere și libertate de Anca Irina Ionescu, Simbolismul croat: reverie, mitologie și accente naționale de Maria Lațchici, Simbolismul polonez: „sufletul nud”, neomesianism și mister existențial de Cristina Godun, Bolesław Leśmian între simbolism și antisimbolism de Constantin Geambașu, Simbolismul rus: decadență, misticism și revoluție de Camelia Dinu, Simbolismul sârb: sublim, sensibilitate și subconștient de Ana-Maria Bercaru, Simbolismul ucrainean: melancolie, cultul frumuseții și impresionism de Maria Hoșciuc. Un aspect atractiv este că multe dintre traducerile poeziilor analizate în articolele sus-menționate au fost realizate de către autorii capitolelor. Astfel, pentru prima oară cititorul român poate face cunoștință cu universul unor poeți precum Vladislav Petković Dis, Milan Rakić, Vojislav Ilić (Serbia), Antonín Sova, Jakub Deml, Otokar Březina (Cehia), Teodor Traianov, Nikolai Liliev (Bulgaria), Antun Gustav Matoš, Vladimir Vidrić, Tin Ujević (Croația), Jan Kasprowicz, Leopold Staff, Bolesław Leśmian (Polonia), Dmitri Merejkovski, Zinaida Hippius, Andrei Belîi, Aleksandr Blok (Rusia) și Oleksandr Oles, Pavlo Tîcîna, Mîkola Voronîi (Ucraina).

Citind monografia, se poate observa că în majoritatea țărilor slave simbolismul s-a dezvoltat în jurul unor grupări artistice („Мисъл”/ „Gândul” în Bulgaria, „Praska skupina” și „Becka skupina”/ „Grupul praghez” și „Grupul vienez” al poeților croați, „Česká moderna”/ „Modernismul ceh”, „Młoda Polska”/ „Tânăra Polonie”, „Karlovački Krug”,/ „Cercul din Sremski Karlovici” în Serbia, „Молода муза”/ „Tânăra muză” în Ucraina, „Аргонавты”/ „Argonauții” în Rusia și cercurile literare ale lui V. Briusov, Zinaida Hippius etc. ) care pledau pentru forme noi de exprimare, inițial promovate de poeții francezi (poetica simbolurilor și a sugestiilor, a corespondențelor și a sinesteziilor), crearea unei „arte pure”, delimitată de social și, eventual, înrădăcinată în misticism și căutări lăuntrice, în abisul subconștientului sau în căutările metafizice ale absolutului și ale Eternului Feminin. În cadrul grupărilor artistice simboliste s-au scris și manifeste literare care au avut ca scop legitimarea și perenizarea noilor idei și tehnici stilistice, ceea ce a dus la apariția revistelor „de profil simbolist” În toate literaturile slave investigate în volum, simbolismul a marcat începutul modernismului literar și o renaștere a „artei pure”. În plus, acest curent a anticipat căutările și experimentele poetice și lingvistice ale avangardei literare.

Monografia, omogenă și serios documentată, dincolo de stilul individual al fiecărui autor, asigură o coeziune a ideilor şi conceptelor. Aceste trăsături sunt absolut necesare, dat fiind că publicul ţintă al monografiei, în afară de specialişti, este reprezentat de o colectivitate mai largă, inclusiv de studenţi.

Camelia Dinu, Simbolismul în literaturile slave, București, Pro Universitaria, 2020, 263p., ISBN 978-606-26-1233-7

Foto: prouniversitaria.ro