„Educația ca drum spre sine și spre ceilalți”: povestea Silvestriței Fodor, șefă de promoție 2025 a Facultății de Științe ale Educației-USV și model de implicare autentică

Cum arată reușita atunci când nu este măsurată doar în note, ci în relații autentice, în deschidere către ceilalți și în dorința sinceră de a aduce valoare în comunitate? Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV)* din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava a stat de vorbă cu Silvestrița Fodor (căsătorită Bursuc), șefa de promoție 2025 a Facultății de Științe ale Educației (FȘE) din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (USV), care prin exemplul propriu a demonstrat că succesul personal se poate împleti firesc cu implicarea în viața academică și socială. Parcursul ei nu a fost unul simplu, ci marcat de momente de vulnerabilitate și de întrebări profunde. Dar tocmai această sinceritate și autenticitate au transformat-o într-un exemplu de leadership discret și de echilibru între performanță și umanitate. De la voluntariat și mobilități Erasmus, la activități dedicate copiilor și participarea în trupa de teatru a facultății, Silvestrița a trăit educația ca pe un proces viu, în care fiecare experiență contează și contribuie la formarea omului de mâine.

Silvestrița Fodor (foto) este absolventă a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Științe ale Educației, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar. Are 33 de ani, este căsătorită și mamă a doi copii. Pe parcursul anilor de studii și în afara acestora, Silvestrița s-a remarcat printr-un spirit activ și o implicare constantă în proiecte și activități extracurriculare. A făcut parte din echipa de organizare a conferințelor studențești și a fost voluntar în inițiative precum „Căsuța cu Povești” din parcul Areni din fața Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și la activitățile dedicate copiilor de 1 Iunie. O experiență care a contribuit semnificativ la dezvoltarea personală a fost participarea în trupa de teatru a facultății, PIPPO. Despre acest parcurs, ea afirmă: „Experiența în trupa de teatru m-a ajutat să îmi dezvolt abilități de comunicare și creativitate. Am învățat cât de important este să fii prezent în fața publicului și să transmiți emoții autentice.” Mai mult, a participat la două mobilități Erasmus BIP, în Franța și Cehia, unde a avut ocazia să interacționeze cu studenți și cadre didactice din diverse culturi. Descrie această experiență astfel: „A fost o oportunitate extraordinară de a-mi lărgi orizonturile și de a învăța lucruri noi într-un context internațional. Schimburile interculturale m-au făcut mai deschisă și mai adaptabilă.” Colegii și profesorii o descriu ca fiind o persoană autonomă, motivată și profund implicată în tot ceea ce face. Are o atitudine deschisă și optimistă și reușește să creeze mereu un climat pozitiv în jurul său. Ea însăși spune: „Îmi place să aduc un strop de umor în orice situație, pentru a menține o atmosferă pozitivă. Comunicarea autentică și inițierea de dialoguri sunt pentru mine esențiale în construirea relațiilor.” Gândirea sa îmbină pragmatismul cu creativitatea, căutând soluții eficiente pentru provocările întâlnite. Perseverența, adaptabilitatea și dorința sinceră de a ajuta și inspira pe ceilalți completează portretul său personal și profesional. De-a lungul anilor de studii, Silvestrița a obținut mai multe recunoașteri importante. Încă din ciclul gimnazial, a câștigat o excursie de trei zile la un concurs de speologie — experiență care i-a stimulat spiritul de aventură și capacitatea de a lucra în echipă. A participat și la Olimpiada de Geografie, unde și-a testat cunoștințele și a interacționat cu alți tineri pasionați. Pe plan universitar, a fost recompensată cu bursă de merit pentru rezultate academice constante și cu o bursă culturală pentru contribuția activă adusă proiectului „Căsuța cu Povești” și vieții culturale a comunității universitare. Silvia mărturisește: „A primi această recunoaștere a fost pentru mine o confirmare că implicarea și pasiunea în activitățile extracurriculare contează și aduc valoare nu doar mie, ci și comunității din care fac parte.” Dacă ar privi retrospectiv drumul parcurs din prima zi de liceu până la poziția de șefă de promoție, Silvestrița Fodor ar fi, probabil, surprinsă de importanța curajului în relaționarea cu ceilalți. La începutul clasei a IX-a, schimbarea de mediu și lipsa prietenilor vechi au făcut-o să se simtă copleșită și timidă, în contrast cu siguranța de sine pe care o avea în gimnaziu. 

Reflectând asupra acestei perioade, ea afirmă: „La început, m-am simțit singură, fără prieteni vechi alături și, deși în gimnaziu eram sigură pe mine, aici m-au copleșit emoțiile și timiditatea. Abia mai târziu am înțeles că, dacă aș fi îndrăznit să comunic și să mă deschid încă din primele zile, experiența mea în liceu ar fi fost mult mai bogată.” Un lucru pe care ar fi vrut să îl știe de la început este că integrarea și construirea relațiilor nu necesită o invitație sau o validare prealabilă. Nimeni nu i-a spus atunci cât de esențial este să fii vulnerabil și să faci tu primul pas în apropierea de ceilalți. „Mi-ar fi plăcut să știu de la început că nu trebuie să aștepți să fii invitat sau validat pentru a te integra. Nimeni nu mi-a spus cât de important este să fii vulnerabil, să faci tu primul pas către ceilalți.” Privind acum înapoi, Silvestrița consideră că succesul nu este definit doar de rezultate academice sau efort susținut, ci și de curajul de a construi legături autentice cu oamenii din jur. Reflectând asupra vocilor care au contribuit la formarea sa, Silvestrița Fodor recunoaște că fiecare persoană din jurul ei a avut un rol important în parcursul său. Profesori, membri ai familiei și prieteni i-au oferit sprijin, îndrumare și încurajare în momente-cheie. „Privind înapoi, îmi dau seama că fiecare persoană din jurul meu a avut un rol în drumul meu, fie că a fost vorba de profesori care m-au încurajat, de familie care mi-a fost sprijin sau de prieteni care au știut să mă asculte.” Cu toate acestea, motivația interioară a fost forța esențială care a ghidat-o. Personalitatea sa independentă și obișnuința de a găsi soluții pe cont propriu au avut un impact decisiv asupra modului în care și-a construit traseul personal și profesional. „Totuși, cred că esențială pentru mine a fost mereu propria motivație. Sunt o fire independentă, obișnuită să găsească soluții și să se descurce singură. Am primit sfaturi și susținere, dar de cele mai multe ori, dorința de a merge mai departe a venit din interior.” Deși a ascultat cu deschidere vocile celor dragi, Silvestrița și-a urmat mereu drumul propriu, cu încredere în forțele sale: „Am ascultat cu inima deschisă vocile celor dragi, dar mi-am urmat drumul în felul meu, cu încredere în propriile forțe.”

Pentru Silvestrița Fodor, înțelegerea profundă a conceptului de merit s-a cristalizat abia în timpul anilor de facultate. Deși în liceu s-a străduit constant să evolueze și să se implice activ, a observat că percepțiile inițiale despre cineva tind să persiste, uneori în ciuda eforturilor depuse ulterior. „În liceu, oricât de mult m-am străduit, am observat că imaginea pe care ți-o creezi la început tinde să rămână, indiferent de cât de mult evoluezi sau te implici. Uneori simțeam că efortul nu era întotdeauna recunoscut pe măsura așteptărilor, iar asta m-a făcut să realizez cât de important este să-ți acorzi singur recunoașterea pentru ceea ce faci.” Această conștientizare a determinat-o ca, odată ajunsă la facultate, să abordeze lucrurile cu o perspectivă nouă curaj. „Ajunsă la facultate, mi-am propus să pornesc de la zero, cu deschidere și curaj. Am descoperit că meritul nu înseamnă doar note sau premii, ci și modul în care te implici și influențezi pozitiv comunitatea din jurul tău.” Astfel, pentru ea, meritul a devenit mai mult decât o sumă de rezultate formale. A înțeles că valoarea reală a muncii se reflectă nu doar în recunoașterea oficială, ci mai ales în impactul pozitiv pe care îl poți avea asupra celor din jur. „Am înțeles că adevărata valoare a muncii tale se vede nu doar în rezultate, ci mai ales în impactul pe care îl ai asupra celor din jur.”

Pentru Silvestrița Fodor, ideea de a fi mereu „cea mai bună” nu a fost niciodată o sursă de presiune copleșitoare. Dimpotrivă, a avut șansa de a face parte dintr-un colectiv valoros, în care sprijinul reciproc și motivația comună au prevalat. „Nu am simțit niciodată o presiune apăsătoare de a fi mereu «cea mai bună». Din contră, am avut norocul să fac parte dintr-un colectiv de oameni valoroși, unde ne-am susținut și motivat reciproc.” Desigur, au existat momente de reflecție, când și-a pus întrebări legate de capacitatea de a menține standardele cu care se obișnuise sau de a răspunde eventualelor așteptări ridicate din partea profesorilor. Totuși, aceste gânduri nu au transformat succesul într-o povară. „Sigur, au existat momente când m-am întrebat dacă mai pot menține standardul cu care eram obișnuită sau dacă profesorii au așteptări mari de la mine. Însă aceste gânduri nu au fost niciodată o povară, ci mai degrabă un stimulent să dau tot ce pot, nu pentru validarea celorlalți, ci pentru a-mi demonstra mie însămi că pot merge mereu mai departe.” Succesul a fost privit de Silvestrița constant ca o oportunitate de dezvoltare personală și profesională, nu ca pe o greutate de purtat. „Succesul l-am privit ca pe o oportunitate de a crește, nu ca pe o povară.”

Într-un sistem educațional în care bucuria de a învăța este rareori pusă în prim-plan, Silvestrița Fodor  a reușit să-și păstreze curiozitatea vie și motivația constantă printr-o legătură profund personală cu parcursul său academic. Pentru ea, studiile nu au reprezentat doar un demers profesional, ci și unul personal, strâns legat de rolul său de mamă. „Am doi copii, iar această facultate a fost mereu pentru mine și despre ei, despre cum pot să îi ajut, să-i înțeleg, să le fiu sprijin. Psihologia, didactica, tot ce am studiat m-a interesat în primul rând ca părinte.” Deși nu s-a concentrat pe un hobby anume, pasiunea pentru comunicare și dorința de a cunoaște oameni noi au contribuit la menținerea entuziasmului față de procesul de învățare. Au existat, desigur, și momente dificile, marcate de oboseală și presiuni, generate de necesitatea de a gestiona în paralel familia, munca și studiile. „Au fost momente în care oboseala și presiunile au fost mari, să gestionezi familia, munca, facultatea și totuși să fii cea mai bună nu e deloc ușor.” Însă, în ciuda acestor provocări, pasiunea autentică pentru domeniul ales și pentru oamenii din jur a fost motorul care a susținut-o permanent. „Îmi place atât de mult ce fac, încât nici când m-am gândit să renunț, nu am putut. Pasiunea pentru ceea ce învăț și pentru oamenii pe care-i cunosc m-a făcut să merg mai departe.”

În cazul Silvestriței Fodor, a fi percepută drept „lider” într-o sală de curs sau seminar a venit întotdeauna cu un amestec complex de emoții și provocări. Pe lângă sentimentul de responsabilitate față de așteptările celorlalți, a resimțit și priviri de admirație, dar uneori și scepticism ori distanță. „De multe ori, simți în jurul tău așteptări și priviri, unele admirative, altele poate sceptice sau chiar reci. Nu pot spune că nu am simțit uneori și distanță sau competiție. Singurătatea, în astfel de momente, e reală: nu toți au curajul să se apropie sau să vorbească deschis cu tine, poate pentru că te văd ca «prea bună» sau «prea ocupată».” În timp, a învățat să nu ia aceste reacții în mod personal. A ales să rămână deschisă și să cultive un climat de apropiere și înțelegere, indiferent de rolul pe care îl juca în percepția celorlalți. „Am învățat să nu iau aceste lucruri personal. Am căutat mereu să-i ascult pe ceilalți, să rămân deschisă și să nu mă izolez doar pentru că aveam un rol sau o etichetă.” O strategie esențială pentru a negocia tăcerea, admirația, competiția sau singurătatea a fost sinceritatea și asumarea propriei vulnerabilități. De multe ori, a ales să fie ea cea care face primul pas către ceilalți. „Am preferat să fiu sinceră, să-mi recunosc și eu vulnerabilitățile și, uneori, să fac primul pas spre ceilalți. Când am simțit competiție sau tăcere, am răspuns cu bunătate și umor.”

Pentru Silvestrița, autenticitatea a fost cheia menținerii unor relații reale și sănătoase în mediul academic: „Cred că autenticitatea, în locul unui aer de superioritate, m-a ajutat să construiesc relații reale și să nu uit niciodată că, dincolo de «lider», sunt doar un om între oameni.” În ceea ce privesc activitățile extracurriculare, pentru Silvestrița Fodor acestea nu au reprezentat niciodată simple opțiuni adiacente studiilor formale, ci au constituit un element esențial în formarea sa personală și profesională. De-a lungul anilor de facultate, s-a implicat activ într-o varietate de proiecte și inițiative care i-au modelat gândirea și perspectiva asupra lumii: „Pentru mine, activitățile extracurriculare nu au fost niciodată doar opționale, ci esențiale pentru dezvoltarea mea personală și profesională. M-am implicat în diverse proiecte de voluntariat, am ajutat la organizarea conferințelor coordonate de profesori, am participat la «Căsuța cu Povești», la activitățile dedicate Zilei de 1 Iunie pentru copii și la «Școala de vară» a universității. Am fost prezentă și la admitere, la proiectul «Student pentru o zi» și fac parte cu bucurie din trupa de teatru a facultății, PIPPO.”  Un exemplu concret care i-a schimbat perspectiva asupra lumii a fost participarea la programele Erasmus, în Franța și Cehia. Aceste experiențe internaționale au contribuit nu doar la lărgirea orizonturilor culturale și lingvistice, ci și la consolidarea propriei identități și a curajului de a explora noi oportunități.

„Experiențele de tip Erasmus, chiar dacă au fost de scurtă durată, în Franța, unde am vorbit limba franceză, și în Cehia, în limba engleză, mi-au lărgit orizonturile. Toate aceste implicări m-au ajutat să mă regăsesc pe mine, să fiu din nou acea persoană veselă și activă, plină de inițiativă. Am cunoscut oameni extraordinari, am legat prietenii și am descoperit perspective la care nici nu visam.” Prin intermediul acestor activități, Silvestrița a învățat să fie mai deschisă, mai empatică și mai curioasă față de lumea înconjurătoare: „Datorită acestor activități am învățat să fiu mai deschisă, mai empatică și mai curioasă față de ceea ce se întâmplă în jurul meu. M-au ajutat să văd lumea cu alți ochi, să-mi dezvolt gândirea critică, dar și să îmi găsesc curajul de a ieși din zona de confort și de a accepta provocări noi.” Aceste experiențe extracurriculare au avut un impact formativ la fel de profund ca și succesele academice, contribuind decisiv la conturarea identității sale. „Aceste experiențe au contat la fel de mult ca orice notă sau reușită academică, pentru că m-au format ca om.” Dacă ar avea ocazia să transmită direct factorilor de decizie din educația românească așteptările și nevoile reale ale tinerilor, Silvestrița Fodor ar prioritiza trei direcții esențiale pentru transformarea sistemului educațional. În primul rând, ar pleda pentru o legătură autentică între școală și viața de zi cu zi. Consideră că programele școlare ar trebui să fie mult mai conectate cu provocările reale cu care tinerii se confruntă: „Aș pune pe primul loc legătura reală între școală și viață. Mi-aș dori ca elevii și studenții să beneficieze de materii și activități care să îi pregătească pentru provocările concrete ale vieții de zi cu zi, de la gestionarea banilor și comunicare, până la orientarea profesională și dezvoltarea abilităților socio-emoționale.”

În al doilea rând, Silvestrița consideră că sănătatea emoțională a elevilor și studenților ar trebui să devină o prioritate reală, nu doar una declarativă: „Aș cere ca sănătatea emoțională să devină o prioritate, nu doar o formalitate. Consilierea psihologică și sprijinul pentru elevi și studenți ar trebui să fie accesibile oricui, cu specialiști prezenți în fiecare școală sau facultate, capabili să ofere ajutor real și adaptat fiecăruia.” În fine, subliniază importanța implicării reale a tinerilor în procesele decizionale care îi privesc direct: „Mi-aș dori ca vocea tinerilor să fie cu adevărat ascultată. Să existe platforme de feedback care chiar contează în luarea deciziilor, astfel încât elevii și studenții să se simtă parte din schimbare, nu doar spectatori.

O educație vie și actuală nu se poate construi fără dialog autentic cu cei pe care îi formează.”

Pentru Silvestrița, un sistem educațional relevant și echitabil nu se poate realiza decât printr-un dialog autentic, centrat pe nevoile și perspectivele reale ale tinerilor. Silvestrița Fodor se regăsește cel mai profund în domeniul educației, pe care îl consideră spațiul unde poate contribui concret la schimbare și progres. Este convinsă că educația nu înseamnă doar transmiterea de cunoștințe, ci și un proces amplu de mobilizare și inspirație: „Mă regăsesc cel mai mult în zona educației și cred cu tărie că aici pot aduce o schimbare reală. Simt că am puterea și dorința de a-i mobiliza pe cei din jur, de a-i inspira să se implice și să descopere la rândul lor ce pot realiza.” Pe parcursul implicării sale în diverse proiecte și inițiative, Silvestrița și-a descoperit și consolidat latura managerială și abilitățile de coordonare. Aceste calități s-au conturat firesc, atât în cadrul evenimentelor, cât și al inițiativelor studențești în care a fost activă. „Latura managerială și abilitățile de coordonare s-au conturat natural în activitatea mea, fie că a fost vorba de evenimente sau inițiative studențești.” Pentru ea, această combinație între pasiunea pentru educație și competențele de leadership reprezintă direcția principală spre care își dorește să își canalizeze energia și vocația, fără a exclude, însă, deschiderea către noi oportunități și provocări dincolo de granițele convenționale ale domeniului.

Silvestrița Fodor are o perspectivă echilibrată și nuanțată asupra ideii de succes. Deși recunoaște importanța notelor în contexte formale, precum obținerea burselor sau a unor avantaje academice, consideră că adevărata validare a unui tânăr merge mult dincolo de aceste repere strict cuantificabile: „Eu am privit mereu totul cu un strop de umor. Sigur, notele contează când vine vorba de burse sau departajări, dar cred că cel mai important este să fii bine cu tine însuți.” Pentru Silvestrița, autenticitatea și libertatea de a fi tu însuți sunt elemente esențiale ale unui parcurs sănătos și împlinit. Personalitatea sa deschisă și jovială a contribuit la construirea unui climat de încredere și încurajare în rândul colegilor. „Eu sunt o persoană care glumește mult, și dacă nu aș fi avut libertatea să fiu eu, nu cred că aș fi reușit. La facultate am întâlnit oameni deschiși, care m-au încurajat să fiu unică.” În ceea ce privește raportarea la studiu și performanță, Silvestrița a adoptat o atitudine serioasă, dar lipsită de rigiditate. A cultivat mereu și în ceilalți convingerea că reușita personală nu trebuie să fie dictată exclusiv de note sau medalii: „Studiul l-am privit cu seriozitate, dar și cu amuzament, și mereu am încurajat colegele că vor reuși, indiferent de note.” În opinia sa, adevărata validare a unui tânăr într-o societate contemporană complexă și diversă începe cu acceptarea și valorizarea propriei identități și se continuă prin cultivarea relațiilor autentice, a echilibrului emoțional și a dorinței permanente de a învăța și de a evolua.

Cea mai grea întrebare pe care și-a adresat-o Silvestrița Fodor în anii de facultate a fost legată de incertitudinea viitorului: „Ce fac după?” — după examene, după reușite, după încheierea acestei etape intense și pline de semnificații: „Ani de zile, am simțit că toate drumurile se termină cu o linie de final, dar pe măsură ce m-am apropiat de final, am realizat că adevărata provocare este să vezi fiecare sfârșit ca pe un nou început.” Astăzi, chiar dacă nu are un răspuns definitiv la această întrebare, Silvestrița a învățat să îmbrățișeze incertitudinea cu o atitudine deschisă și curajoasă: „Astăzi, nu am un răspuns definitiv. Poate nici nu există unul singur. Cred însă că răspunsul stă tocmai în a avea curaj să rămâi curios, să înveți, să te reinventezi și să nu te oprești niciodată din a încerca lucruri noi.” Pentru ea, fiecare final reprezintă o oportunitate de creștere continuă și de împărtășire a cunoștințelor și experiențelor acumulate. „Ce fac după? Continui să cresc și să dau mai departe tot ce am învățat, oricare ar fi următoarea etapă.” Dacă ar avea ocazia să scrie o scrisoare adresată „României educate”, șefa de promoție 2025 a Facultății de Științe ale Educației USV Silvestrița Fodor ar alege un ton care să îmbine recunoștința cu speranța, evitând revolta și mizând pe un mesaj constructiv și plin de încredere în potențialul transformator al educației: „Ți-aș scrie o scrisoare în care să amestec recunoștința pentru toate șansele pe care mi le-ai dat cu speranța că vei avea curajul să fii mai aproape de fiecare copil și student.” În mesajul ei, ar încuraja sistemul educațional să continue procesul de umanizare și apropiere față de elevi și studenți, cultivând empatia, deschiderea și înțelepciunea necesare pentru a forma generații libere să exploreze și să se dezvolte autentic. „Nu renunța să fii mai bună, mai empatică, mai deschisă. Ascultă-i pe cei mici, ascultă-i pe tineri, acolo e viitorul tău.” Silvestrița ar transmite și un îndemn către un sistem care să aibă curajul de a permite greșeala, întrebările și visarea, condiții esențiale pentru o educație vie și relevantă. „Sper să ai înțelepciunea să-i lași să greșească, să pună întrebări și să viseze fără limite. Și, te rog, nu uita să fii și tu uneori copil.” Pentru ea, „România educată” ar trebui să fie un spațiu al echilibrului între seriozitate și joc, între exigență și încurajare, între transmiterea cunoștințelor și susținerea libertății interioare a fiecărui tânăr.

Povestea absolventei, șefă de promoție 2025 a Facultății de Științe ale Educației din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, Silvestriței Fodor arată cât de important este ca educația să fie nu doar un spațiu al performanței, ci și al umanității. Pentru ea, a fi șefă de promoție nu înseamnă a fi „cea mai bună” într-un sens competitiv, ci a fi capabilă să inspire, să creeze legături și să rămână autentică într-un sistem care adesea pune accentul pe rezultate cuantificabile. Dincolo de diplome, ceea ce contează sunt relațiile construite, momentele în care a ales să fie vulnerabilă și deschisă și impactul pe care l-a avut în comunitatea universitară. „România educată” ar avea mult de câștigat dacă ar învăța să valorizeze mai mult astfel de trasee — în care implicarea, empatia și curajul de a greși și de a învăța sunt privite ca esențiale în formarea fiecărui tânăr. Iar Silvestrița continuă să creadă cu toată convingerea că acesta este drumul pe care educația ar trebui să îl urmeze.

* Interviul a fost realizat de echipa COACH USV – Prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, Drd. Oana Grosu și lector dr. Sergiu Raiu – pe baza unui set de întrebări propus de redacția InHouse, revistă editată de Autoritatea Națională pentru Cercetare, România. Mulțumim șefei de promoție 2025 a Facultății de Științe ale Educației din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava pentru deschidere și implicare. Material realizat cu sprijinul Proiectului PNRR-I10 nr. 9/31.01.2023 – COACH USV.