Eminescu, redactor la Timpul (1877-1883)

Astăzi este despre Eminescu, jurnalistul.

Înainte de a veni la București, Eminescu era redactor la Curierul de Iași, unde însă nu avea un venit satisfăcător, așa că, la rugămintea prietenului său Ioan Slavici, a acceptat să lase Iașiul și să vină la Timpul. Mihai Eminescu a fost redactor la Timpul, organul de presă al Partidului Conservator, în perioada noiembrie 1877 - iunie 1883. Între februarie 1880 și decembrie 1881 a fost redactor-șef, după care a renunțat la șefia ziarului, din cauza orientării multora dintre redactori către Partidul Liberal, rămânând prim redactor până la data părăsirii definitive a ziarului Timpul, în 1883. A fost perioada cea mai bogată a ziarului, alături de Eminescu semnând articole în Timpul scriitori consacrați ca Maiorescu, Slavici, Caragiale, Rosetti etc.

Este o onoare și o mare responsabilitate pentru redactorii care scriu la Timpul de astăzi, la oricare filială ar activa, și ar trebui să pună în fiecare semn pe care-l lasă în revistă omagiu pentru înaintașii lor și promisiunea de a nu-i dezamăgi.

Mai am un singur dor

Mai am un singur dor
În liniștea serii
Să mă lăsați să mor
La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.

Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Doar toamna glas să dea
Frunzișului veșted.

Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt,
Să-și scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să-mi zâmbească iar.

Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.

Text preluat de pe Revista TIMPUL Irlanda