,,Emoție și sens" - expoziție semnată de artista vizuală Corina Melinte

Vernisaj: 02 octombrie 2025 la Galeriile Municipiului Iași ,,Dan Hatmanu", Amfitrion: Dr. Aurica Ichim, managerul Muzeului Municipal ,,Regina Maria" Iași. A prezentat: Prof. univ. dr. Constantin Tofan, vicepreședintele UAPR Filiala Iași, și Prof. univ. dr. Petru Bejan, critic de artă.

Ce este emoția? Filosofia modernă și contemporană a încercat să-i surprindă esența, nu ca simplă reacție psihologică, ci ca experiență fundamentală a existenței. Kierkegaard o vedea ca neliniștea libertății, un tremur ontologic care destabilizează certitudinile vieții cotidiene. Merleau-Ponty o înțelegea ca vibrația trupului-prezență, mărturie a întâlnirii imediate cu lumea, unde simțurile și corpul devin purtătoare ale afectului. Emoția nu descrie realul, ci îl amplifică; ea transformă percepția într-un act viu, care pulsează între interior și exterior. În artă, însă, cum observa Arthur Danto, emoția singură nu este suficientă: relevanța sa apare doar atunci când se leagă de sens, acea dimensiune care transformă materia în creație artistică, iar percepția vizuală într-o experiență complexă.

Sensul, în accepțiunea hermeneutică a lui Gadamer, nu este fix sau unilateral; el se deschide interpretării, se reinventează cu fiecare privire și creează un spațiu al dialogului între creația artistică și privitor. În pictură, sensul nu se limitează la reprezentare; el permite lecturarea unei narațiuni vizuale, a unei stări interioare,a unui mesaj, a unei idei,  a unei viziuni asupra lumii. Emoția constituie pragul inițial al receptivității, iar sensul deschide orizontul contemplativ, unde experiența afectivă se prelungește și se intensifică.

În pictura Corinei Melinte , aceste dimensiuni se întâlnesc cu o forță evidentă. Motivele recurente – peștele, pasărea, silueta umană, peisajul – nu sunt forme de reprezentat, ci ecouri ale unei vieți interioare aflate în explorare, punți între sensibil și transcendent. Ele evocă poezia lui Rainer Maria Rilke, pentru care imaginea artistică este întotdeauna mediu de legătură între afect și cunoaștere: „Nu există loc care să nu te vadă. Trebuie să-ți schimbi viața.” Emoția izbucnește din contactul imediat cu culoarea, linia, textura; sensul se conturează încet, prin apropiere repetată, contemplare și meditație.

Cromatica și linia în pictura Corinei Melinte devin  purtătoare ale intensității afective: tonurile incandescente sau diafane pulsează, iar linia – fluidă, fragmentată sau caligrafică – generează tensiuni și ritmuri vizuale care fac materia picturală vie, vibrantă. Materia nu mai este simplu suport, ci spațiu de prezență, care invită la implicare afectivă și reflecție. În acest sens, pictura se apropie de ceea ce Federico García Lorca numea duende: fiorul interior care nu poate fi definit, dar care transformă pictura în trăire autentică . Experiența estetică devine un itinerar: de la intensitatea emoției inițiale, la descifrarea subtilă a sensului, care transformă simpla privire într-o întâlnire meditativă. Emoția inițiază contactul; sensul îl amplifică și îl deschide către orizonturi mai largi de percepție și reflecție. Pictura, în această perspectivă, nu este doar o formă vizuală, ci și experiențială: ea ne învață să simțim și să gândim simultan, să percepem fragmente ale lumii și ale propriei noastre interiorități într-un limbaj care transcende cuvintele.

Emoția și sensul în pictura Corinei Melinte,  nu sunt două dimensiuni separate, ci un întreg în care care afectul și înțelegerea se întâlnesc, se întrepătrund și se amplifică reciproc. Ele fac posibilă trăirea artei ca experiență completă, unde materia picturală pulsează, culorile vibrează, liniile respiră și privitorul devine participant activ.