Gânduri dintr-un Tuk tuk fără airbag și fără amortizoare

Cu toții am auzit de India, care e mai mult decât o țară, are întinderea unui continent, zbori ore cu avionul de la un cap la altul sau faci zile cu mașina, pe jos probabil luni de zile.

Pentru a indica reprezentarea unei imense mulțimi, o expresie folclorică plină de farmec poetic, folosită atât de Ion Creangă în Povestea lui Harap Alb, cât și de Mihai Eminescu în Scrisoarea III, aș putea spune că sunt „câtă frunză, câtă iarbă…”, fără să exagerez. Aceasta este impresia pe care o ai călătorind prin India sau mergând prin piețele supraaglomerate din Old Delhi.

India, această țară cu istorie furtunoasă, loc în care s-au născut, au înflorit și s-au prăbușit imperii, a reușit de-a lungul timpului să-și păstreze caracterul specific, elementele de unicitate transformând-o într-un bun de patrimoniu mondial.

N-am cerut să vin în India, l-am lăsat pe Dumnezeu să aleagă pentru mine, probabil mai aveam nevoie de o lecție.

Așadar, iata cum au evoluat lucrurile:

Primele două săptămâni, șoc social, cultural, vestimentar, culinar, religios, climatic, de fus orar…, nu știu să fi rămas vreun șoc netrăit, în condițiile în care sunt plimbat prin lume.

India este locul în care primești o excelentă lecție de viață, te învață să fii mulțumit cu ce ai, te învață să împarți, te învață felul cum o familie poate conviețui împreună, nu aruncați fiecare în alt colț de lume.

India are o barieră invizibilă, pe care, dacă o poți trece, îi vei simți spiritul, altfel vei rămâne doar la sesizarea neajunsurilor. India se trăiește, nu se trece prin filtrul rațiunii. Dacă gândești și raționalizezi prea mult, riști să-i pierzi esența. Or, în asta stă tot farmecul, în înțelegerea ei cu sufletul. Dacă nu reușești să treci de această barieră, vei rămâne doar cu amintiri legate de zgomote, poluare, sărăcie și aglomerație, oameni plini de griji și de nevoi.

India este un amalgam de sentimente și trăiri, un tărâm cu resurse nebănuite.

Oamenii sunt fâșneți, imaginativi, artiști ai improvizațiilor și ai soluțiilor imediate, și ce să vezi, nu zic niciodată nu.

Dacă ar fi să compar India cu o femeie, pot afirma fără rețineri faptul că este una deosebit de frumoasă, cum rar poți vedea, irezistibilă, complicată, misterioasă, imprevizibilă, superstițioasă, estetică și haotică în același timp, uneori plină de nonsensuri din perspectiva privitorului european. Cum, necum, dă bine și n-am ce comenta.

Indienii sunt meseriași de neegalat în piatră, lemn, metal, dar și în prelucrarea pieilor. Au înclinații artistice native, reprezentările stradale de dans și cântat, reliefând acest aspect.

Capacitatea indienilor de a se adapta noilor situații și la a le face față, poate fi considerată sport național.

Oamenii par a fi resemnați cu statutul lor, ingredient necesar depășirii greutăților din cotidian.

Respectul în India este la el acasă, toate propozițiile interlocutorilor începând cu Sir, discuțiile fiind purtate pe aceeași tonalitate, fără fluctuații pe paraverbal.

Agasanți câteodată când doresc să-ți vândă ceva, vor forța o discuție chiar dacă nu ți-o dorești, aspecte rezultate cel mai probabil din pricina nevoilor, motiv pentru care nu găsesc nimic de judecat.

Sunt bine legați de obiceiurile trecutului, cum ar fi făcutul focului pe marginea drumului în anotimpul rece, de către cei mai sărmani dintre sărmani, locuitorii trăitori sub poduri sau prin mahalale insalubre, ignorați îndeobște de cei care au mai multă dare de mână.

Cu toate acestea, grandoarea și luxul de aici nu-l găsești în Europa, contrastul fiind generat de slaba reprezentare a clasei de mijloc.

Chiar dacă sunt de altă credință, nu pot să nu apreciez adânca manifestare a credinței lor, aproape fiecare magazin avand un mic altar. Templele vechi de sute de ani îți taie, la propriu, răsuflarea.

India este plină de arome orientale, cele mai multe provenind de la bețișoarele parfumate de mogra (un fel de iasomie indiană) și santal. Evident ca mirosurile sunt specifice, altele decât miresmele generate de esențele de tămâia arsă, inconfundabile pentru cine știe să facă diferența.

Doar indienii știu să dea într-un anume fel din cap. Înseamnă multe, este un fel de No ardelenesc, care poate exprima salutul, acordul, dezacordul, mirarea, uimirea, scuzele de rigoare, urgența, întrebarea, manifestarea aroganței sau a rușinii, manifestări admirative, resemnarea, exprimarea concluziilor și multe multe altele, parte dintre acestea având sensuri opuse. Este folosit atât de des, încât poate înlocui cu succes semnele de punctuație.

Mâncarea este destul de spicy, picantă altfel spus, super gustoasă, care îți activează toate papilele gustative, uneori trecând limita, până la amorțirea gurii, ocazie cu care nu mai simți niciun gust.

India este o țară tradițională și modernă în același timp, este locul în care se întâlnește trecutul cu viitorul, într-o simbioză perfecta. Doar aici poți să vezi, alăturat, un autoturism complet electric, o căruță trasă de cai și un Tuk tuk cu pedale, toate împărțind, fără supărare, același carosabil.

Am fost întrebat deseori cum se circulă prin India. Raspunsul e simplu: de câteva ori era să fiu călcat de scutere pe trotuar. Șoferii știu să conducă doar milimetric față de partenerii de trafic, de păstrarea distanței de siguranță în trafic nu a auzit nimeni pe aici.

Tot aici este locul în care fiecare traversare este o aventură. Nu este suficient să te uiți în stânga și în dreapta, ar fi indicat să te uiți și sus și jos, căci nu se știe…

La traversarea unei intersecții, pietonii se situează undeva între instinct pur și bravură ori sunt înscriși în clubul donatorilor de organe și noi încă nu știm.

Deunăzi, un câine dezorientat voia să traverseze strada și nu știa cum, însă simțea ceva și anume că omul știe și poate. În acel vacarm i-am simțit botul lipit de piciorul meu cât am trecut 2 străzi, după care privirile noastre s-au intersectat. S-a uitat la mine într-un fel anume, parcă ar fi mulțumit, apoi a dispărut în mulțime.

Traficul este situat undeva între îndrăzneală și inconștiență, dovedind slabe instincte de conservare în rândul conducătorilor auto. Am sesizat doar eroi pe șosele, într-un slalom nebun printre scutere, animale, mașini, căruțe, oameni calare, toate asumându-și întâietatea pe șosea.

Doar aici poți vedea un polițist certându-l pe un șofer lovit de un partener de trafic că încurcă circulația cu inspectarea mașinii sale lovite.

Dacă iei lucrurile prea în serios, în 3 minute de condus te cerți în trafic de cel puțin 10 ori. Cel mai bine este să tragi adânc aer în piept, să privești lucrurile cu detașare și umor, așa, mai în glumă, în timp ce realizezi că ești pe cont propriu. Cu siguranță un supărăcios de meserie n-are ce căuta pe aici, mai ales la volan.

Prioritatea în trafic nu are legătură cu semnele de circulație, ea aparținând celui care se bagă primul. Semnele de circulație, inclusiv trecerea de pietoni, au caracter orientativ, fiind pur decorative. În Delhi, dacă ai farurile ori semnalizatoarele arse, nu prea este o problemă, însă dacă n-ai claxon, mai bine stai acasă. Aproape în fiecare seară, o mașină, un Tuk tuk sau o bicicletă, fără faruri, mi-a tăiat calea, însă de fiecare data am fost atenționat prin claxon să fiu mai atent și rezervat.

Mi-a rămas în minte afirmația unui indian: după ce conduci o viață în New Delhi, pentru noi e prea ușor să conducem la Londra. Nu știu exact la ce a făcut referire.

Cu toate acestea, autoturismele nu sunt nici pe departe lovite ca la Roma, de exemplu, aspect ce dovedește calitatea conducătorilor auto.

În New Delhi găsim peste 180 de reprezentanțe diplomatice (ambasade alături de misiuni ale organizațiilor internaționale), ceea ce indică faptul că India este un jucător important pe scena politică mondială, primind, mai nou, inclusiv roluri de mediere a conflictelor internaționale.

Numărul crescut al reprezentanțelor diplomatice arată importanța acordată Indiei de către întreg mapamondul, fiind o voce din ce în ce mai auzită în plan politic, economic și militar.

La întoarcere, sunt convins că după ce voi ajunge într-un loc în care voi fi singur, ascultând susurul apei, îmi va fi dor de aglomerația cea fără de sfârșit și de claxoanele nelipsite, care îți sparg timpanele, însă conștient de ce am acasă, iubindu-mi înzecit țara.

În încheiere, mi-aș permite un sfat către vizitatorii Indiei: dacă nu mergi cu Tuk tuk, nu te tunzi la copac, nu-ți calci rufele la călcătoria cu cărbuni, dacă nu te-a alergat o maimuță nervoasă că i-ai invadat teritoriul și dacă n-ai mestecat frunză de betel, ai făcut călătoria degeaba.

Deși nu sunt fotograf profesionist, am încercat pe cât posibil să surprind aspecte din cotidian și cum o poză face cât 1000 de cuvinte, vă invit să vedeți peste 1000 de poze, pentru că limba română nu are atâtea cuvinte care să cuprindă toată India, această grozavă și minunată țară, care te învață cea mai înaltă virtute și anume smerenia.

https://photos.app.goo.gl/rr3phM5BN4tzjCCz8