Glitch

#zori

mă îmbrățișez singură: când mi-e frig, când n-adorm, când panica mă trezește odată cu zorii. nu sunt self-made, însă sunt tot ce am, la finalul fiecărei zile, până la finalul tuturor                            zilelor. distanța dintre deprivare și depravare se măsoară-n sideful nopților în care-adorm la patru dimineața, scade cu fiecare pas pe care-l fac pe teren interzis, fiecare atingere-tabu de care mă                                       prind, doar pentru că am nevoie să simt ceva, altceva, în afară de ploaie și frig pe pielea mea, ce noroc că nu mi-a păsat niciodată                        de interdicții; deznădejdea, singurul păcat din care-au plecat, rând pe rând, toate celelalte. sunt nevinovată. nevinovată de toate. #geneză vinovăția îmi sapă arabescuri fine în oase cu un cuțit bont durerea surdă crește cu fiecare nou ornament sculptat îndrăgostiții sunt prietenii cerului e foarte posibil să fie așa amanții sunt, însă, misionarii purgatoriului prinși pe veci între extazul lui împreună și infernul intim al lui niciodată pe deplin unde se vor ispăşi relele născute din a fi om? #curaj poți să mă faci a ta, inima mea, conac pustiit, bântuit, năluci de sentimente: singurii locatari. poți să mă faci a ta, botează-mă, dă-mi un nickname pe care nimeni altcineva să nu-l poată ghici. poți să mă faci a ta, zeitatea din mine umblă flămândă prin lume: păgâni cu mâini murdare i-au distrus altarul; ador-o. poți să mă faci a ta, ai nevoie doar de curaj. curaj să joci cu toate cărțile pe masă, chiar și cu cărțile de tarot; nu te teme, poți să mă strângi în brațe, de gât, luna nu mai apune înainte de vreme. poți să mă faci a ta, nu-ți trebuie formule sau rețete, fii bărbat și o să mă vezi cum mă supun.