„Grădina cu ochi de lumină” – a artistei vizuale Laura Codrina Ioniță

Vernisaj la Palatul Braunstein, Iași – 8 septembrie 2025
Artistă: Codrina Laura Ioniță
Au prezentat:  Prof. univ.dr. Adrian Stoleriu și Prof. univ. dr. Cristian Ungureanu

            Expoziția „Grădina cu ochi de lumină” a  Laurei Codrina Ioniță propune o călătorie ce depășește simpla percepție vizuală, invitând la o contemplare ce este în egală măsură plastică și spirituală. În această grădină enigmatică, lumina nu este doar fenomen optic, ci o prezență care străbate și luminează adâncurile invizibile ale ființei, iar „ochiul” devine nu simplu receptor, ci un altar al viziunii interioare. Acolo, între texturi și incizii, între întuneric și lumină, se naște un univers vegetal-metafizic ce te invită la o călătorie inițiatică — o peregrinare a sufletului prin taina eternă a vieții și a luminii.

            Prof. univ. dr. Adrian Stoleriu, decan al Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, a rostit un discurs marcat de finețe intelectuală și acuratețe a observației, cu prilejul vernisajului expoziției. În cuvintele sale, „Grădina cu ochi de lumină” nu este doar o expoziție de gravură, ci o meditație plastică asupra lumii ca trecere — nu ca pierdere, ci ca revelare. Este un spațiu de graniță, unde memoria se împletește cu revelația, iar realitatea vizibilă se deschide către viziunea interioară. Ochiul, element central în lucrările artistei, se înalță aici de la simpla funcție a privirii spre simbolul unei cunoașteri adânci, aproape originare. Nu este un ochi care doar vede, ci unul care înțelege, care transformă lumina în cunoaștere. În sprijinul acestei viziuni, profesorul Stoleriu a invocat versurile lui Ion Alexandru, unde lumina nu doar luminează, ci trăiește, iar vederea devine drum spre dimensiunea spirituală. A fost amintit și Lucian Blaga, poetul pentru care lumina nu risipește misterul, ci îl ocrotește, îl face să respire în taină. Lucrările Codrinei Laura Ioniță pot fi citite ca o poezie vizuală a sugestiei, a sensurilor deschise spre cunoașterea sensibilului.

            Lucrările artistei, amintea profesorul Stoleriu, fie ele montate în rame albe sau negre, austere, fie suspendate liber, aproape plutind, construiesc un spațiu de liniște creativă. Nimic nu este strident, nimic nu se impune. Totul funcționează prin aluzie, prin ritm discret, delicat, grațios. Sunt lucrări care nu îți cer să le privești, ci îți cer să te oprești în fața lor și să le îngădui să te privească.

            Prof. univ. dr. Cristian Ungureanu, prorector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, în reflecția domniei sale, a integrat lucrările Codrinei Ioniță într-o genealogie amplă a gravurii europene, amintind tensiunile creative dintre rigoare și visare care definesc această tehnică încă din perioada Renașterii. De la claritatea geometrică a lui Albrecht Dürer, până la delicatețea simbolică a lui Odilon Redon, gravura a fost mereu un teritoriu al gândirii plastice în care linia nu doar descrie, ci evocă, interoghează, meditează.

            Lucrările Codrinei Laura Ioniță se înscriu într-o estetică a gravurii contemporane cu accente simboliste și gestualiste. Se remarcă utilizarea tehnicii colografiei (o formă de gravură înaltă care implică texturi aplicate pe plăci), dar și intaglio – cum ar fi acvaforte și acvatinta, judecând după profunzimea liniilor și a tonurilor subtile. În multe dintre lucrări, se observă o suprapunere a elementelor vegetale reale (posibil aplicate direct pe placă sau ca matrițe) cu incizii abstracte, sugerând o intersecție între natură și subconștient. Textura este un element-cheie: hârtia manuală, marginile neregulate și amprentele plantei creează un dialog material și spiritual. Predomină tonuri pământii, verde-închis, roșu-oxidat și accente de alb și ocru – o cromatică naturală care susține tema grădinii și rezonează cu iconografia copto-bizantină. Lumina este sugerată nu doar simbolic, ci și plastic, prin contrastele dintre fondul întunecat și intervențiile de culoare deschisă sau aurie.

            Elementele florale (umbrele de plante, inflorescențe uscate) nu sunt doar decorative, ci evocă o arhitectură sacră a naturii, în care fiecare formă pare a purta un mesaj divin. „Ochiul” apare recurent sub forma cercurilor sau elipselor tensionate în compoziții, poate ca un simbol al viziunii interioare, al contemplației mistice.

            În plan estetic, putem remarca influențe discrete ale poeticului oniric al lui Redon. La nivel tehnic, gestualitatea amintește de lucrările experimentale ale artiștilor din anii ’60 care au integrat natura în procesul grafic – un dialog între control și hazard, între formă și materie.

            „Grădina cu ochi de lumină” este o inițiere vizuală în tainele luminii și ale formei sacre. Codrina Laura Ioniță reușește să creeze un spațiu contemplativ, profund personal, dar și universal recognoscibil, în care grafica devine rugăciune, iar hârtia – un văl subțire între vizibil și invizibil.