„Grădina cu ochi de lumină” – expoziție și sărbătoare

Luni, 8 septembrie, în Cupola Palatului Braunstein, a avut loc vernisajul expoziției Codrinei Laura Ioniță – Grădina cu ochi de lumină. Despre anvergura tematică a grădinii, despre semnul luminii, dar și despre așezarea într-o filiație culturală autohtonă a artistei au vorbit Adrian Stoleriu și Cristian Ungureanu. Ca în orice context de acest tip, privitorul, plecând din imaginarul artistic care face și subiectul expoziției, dublat de remarcile avizate ale vorbitorilor, înțelege în mod personal, așezat pe propria structură de analiză și receptare, mesajul. Imaginarul grădinii este, după cum s-a și spus în prezentări, într-o anvergură culturală și spirituală uriașă, de la actul creării omului până la noaptea supliciilor Mântuitorului, iar prelungirile nu lipsesc din nici o cultură a lumii. Din prolificele direcții în care se poate lectura actul artistic și, în egală măsură, poetic al Codrinei Ioniță mă opresc la două. Prima cheie este aceea a grădinilor Orientului îndepărtat, acea „lume în miniatură” care va fi atât de sensibil reprezentată în pictură, dar mai ales în poezia tanka din perioada arhaică japoneză și din perioada nara. Yakamochi plasticizează poetic acest topos sacru: „Din grădina mea / Cu tufișuri de bambus / Murmur stins îmi vine - / Frunzele foșnesc în beznă, / Bate vânt de primăvară.” Sau, „Căzute-n grădină / Și răspândinte-n curtea mea / Zac oare flori de prun / Sau fulgi de nea, de-abia veniți, / Mai înălbesc acest pământ”. E o poezia care surprinde ceea ce trece, chiar frumosul care își are o vremelnicie mundană, dar totuși cumpănite de ceea ce dăinuiește: „Florile ce înfloresc / Curând se ofilesc și pier; / Rădăcina fără preț / A pipirigului crescând / Pe-ntinsul munte – dăinuie...”

Artista are îndeletinicirea nobilă a grădinăritului, ea îngrijește de imagini, le permanentizează, consumă în linște chemarea adamică, a îngrijirii de universul vegetal, care i s-a încredințat ca talant bine înmulțit. În fața grădinăritului prin ochi de lumină, structuri poetice oglindite în secvențe artistice, ai sentimentul de pătrundere într-o lume văzută la microscop, o lume vie, și totuși blocată în dăinuire, și mai ales în uimire.

Iar martorii uimirii sunt ochii mulți care privesc cu / din lumină. E o sinteză între heruvimi și serafimi, atenți la creație, martori tăcuți ai unei Taine.

Iar al doilea gând ține tocmai de această Taină a grădinilor artistei. Așa că poate nu întîmplător vernisajul a fost în mare zi de prăznuire a Nașterii Maicii Domnului. Cea mai frumoasă imagine a grădinii vine din iudaismul antic, în poemul Cântarea Cântărilor, unde Maica Domnului este prefigurată ca imagine a grădinii, fecioria și curăția stau sub semnul grădinii: „Ești grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit... În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie și pâraie din Liban.”

Textul veterotestamentar este cel mai frumos model pentru imaginea grădinii, cu deschideri mistice, cadru productiv pentru marii poeți mistici și pentru imaginarul artistic în care, fără rezerve, putem vedea și ceea ce artista ieșeană propune. „Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflați prin grădina mea și miresmele-i stârniți, iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre și din roadele ei scumpe să culeagă, să mînânce. Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin și lapte am băut.” (Cântarea cântărilor) În grădinile Codrinei Ioniță se întretaie vânturi, „amiroase a dumnezeire”, și, ca în poezia lui Paul Gherasim, înflorește „sub stropi de rouă / un mugure al vederii”. Martorii tăcuți din interiorul peisajelor sunt făpturi angelice, serafimii și heruvimii, care, într-o zi de mare prăznuire, a Nașterii Maicii Domnului, ne amintesc de imnografia creștină: „Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”. Expoziția, în întregul ei, e un imn acatist dedicat Frumuseții și Smereniei. De aceea e atât de multă liniște asurzitoare în grădinile cu ochi de lumină ale Codrinei.