Idiss- istoria unei familii de evrei din Basarabia

Robert Badinter- născut la Paris, este un politician, jurist și eseist francez. Profesor de drept privat și avocat la baroul din Paris, a devenit cunoscut pentru lupta sa împotriva pedepsei cu moartea, a cărei abolire a apărat în fața Parlamentului în 1981. A fost președinte al Consiliului Constituțional din 1986 până în 1995. A fost, de asemenea, senator al Hauts-de-Seine din 1995 până în 2011. De-a lungul angajamentului său politic, a luat poziție pentru reintegrarea deținuților, pentru o serie de modificări ale codului penal, precum și pentru lupta împotriva antisemitismului.

Robert Badinter vizitează Moldova de două ori, în toamna anului 1989 și în primăvara anului 2010.

În 2018 apare cartea intitulată „Idiss”, publicată de Editura Fayard. Fostul ministru al Justiției al Franței își evocă pentru prima dată familia și mai ales bunica. Se uită înapoi la călătoria bunicii sale, de la ghetourile rusești, la luminile Parisului, pentru care a fugit de antisemitism de-a lungul secolului al XX-lea.

Această vară a început cu o provocare literară specială. Am fost întrebată de o colegă de serviciu dacă aș dori să primesc și să citesc o carte a unui politician francez ce-și are rădăcinile în Basarabia. Trebuie să recunosc, când este vorba de cărți, în special de cele recomandate, niciodată nu refuz. Datorită Doamnei Irina Mutruc, am primit cartea mult așteptată. Cred că este prima carte la care, înainte de a o citi, m-am documentat atât de mult. Am început cu datele despre autor - Robert Badinter, despre care știam doar că este politician francez. Am rămas plăcut impresionată, dar și cu o doză de rușine pentru necunoașterea mea, recunosc, de numărul imens de interviuri, atât pe teme literare, cât și politice pe care le are autorul, de asemenea, de nenumăratele comentarii pline de admirație din partea francezilor la adresa dumnealui, de discursurile convingătoare adresate cetățenilor. Întrucât trebuie să vorbesc despre roman, știind că părinții și bunicii autorului sunt din Basarabia, pot spune că lectura a decurs cu un entuziasm nemărginit.

Romanul Idiss, Idiss fiind numele bunicii autorului, reflectă viața acesteea, o viață plină de încercări și provocări. Robert Badinter relatează cu lux de amănunte ocupațiile pe care le făcea bunica sa, Idiss, pentru a-și întreține copiii, acestea începând de la vânzătoare de broderii confecționate de ea însăși, în Basarabia, până la acțiuni de contrabandă cu țigări la frontiera ruso-română. De ce făcea toate acestea? Deoarece își creștea cei doi fii singură, soțul fiind plecat în armata țarului. Mama autorului, Charlotte, se va naște în 1899 la Edineț.

Născută în Basarabia, Idiss își urmează cei doi fii și soțul în Franța, imigrând din cauza antisemitismului, dar și a datoriilor provocate de un soț risipitor.

Robert Badinter narează cu multă căldură chiar și acțiunile cu efect negativ ale membrilor familiei sale, nu învinuiește pe nimeni și nu judecă atitudinea nimănui. Idiss reprezintă nucleul narațiunii, toate evenimentele, chiar și cele istorice, sunt văzute și din perspectiva ei. Autorul menționează faptul că prima problemă pentru Idiss nu o prezenta naționalitatea sa sau religia pe care o avea, ci analfabetismul său. În același timp, analfabetismul nu o împiedică pe Idiss să fie o femeie inteligentă, ea dându-și seama de multe lucruri ce se întâmplau, fără ca cineva să i le spună. Putem admite că admirația autorului pentru bunica lui rezultă și din faptul că ea a fost alături de familia sa mereu.

Firul narativ al romanului corespunde cu firul vieții lui Idiss. Suntem martorii momentelor de fericire ce le simte această familie, dar și a clipelor de groază, precum sunt frica de acțiunile antisemite sau pogromurile. Finalul lucrării este unul tragic, întrucât familia lui Robert Badinter este nevoită să o părăsească pe Idiss, bolnavă de cancer, pentru a se salva de noile legi impuse de germani. La sfârșitul cărții, în anexe, putem analiza dreptul antisemit și xenofob în Franța în timpul celui de-al doilea război mondial.

Romanul inundă cu descrieri ale vieții evreilor din perioada respectivă, am putea spune că această lucrare reprezintă portretul unei lumi dispărute, probabil destăinuirea evreilor plecați voluntar în Franța și încrederea lor de neclintit în justiția acestei țări. În lucrare, autorul utilizează deseori termeni în idiș, (aceștia fiind explicați la subsol), fapt ce pune în valoare autenticitatea și valoarea acestei istorii. De asemenea, acesta spune următoarele despre lucrarea sa: ,,Am scris această carte drept un omagiu adus bunicii mele, Idiss. Cartea dată, nu pretinde să fie nici biografie, nici studiu asupra situației evreilor imigranți din Imperiul rus și veniți la Paris înainte de 1914. Este pur și simplu povestea unui destin singuratic la care eu adesea am visat. Să fie o mărturie a iubirii de la nepotul ei.”

În concluzie, pot afirma cu certitudine că Idiss este o carte magnifică care ne emoționează și ne amintește de toate suferințele trăite de evrei în anii 1940, dar care mărturisește și dragostea pe care un nepot o avea pentru bunica sa. O scriere superbă, cu informații relevante din istorie, o carte  ce ne transmite multă modestie, demnitate și eleganță morală.