Inocență și abstracționism

Poți picta din instinct așa cum cânți din instinct, fără să te învețe  nimeni; chiar poți compune și o simfonie vizuală. Dacă un tablou  este un concert vizual , o mare frescă  murală atunci el  echivalează cu un oratoriu. Dar care cioban presupune că prin cele șase găuri ale fluierului său ar putea trece, întreagă, partitura unui concert de Vivaldi? Sau care zugrav  se va gândi că pe  paleta lui s-au zămislit celestele acorduri ale ,,Nativității’’ lui Piero della Francesca?[1] Tradiția naivilor, a picturii de instinct își are farmecul ei, e străveche. Câți artiști  mari, de instinct, cunoaștem? Legenda lui Henri Rousseau  - le Douanier – e celebră. Desigur, acei comentatori ai săi care îl consideră un simplu naiv, un diletant dus de mână de instinct, au văzut studiile făcute pe natură care i-au servit ca punct de plecare pentru lucrările sale definitive.          

Asimilând limbajul impresionismului, practicându-l o vreme în pictura sa, Rousseau atingea nivelul unui Sisley sau Pissaro. Când mai târziu, ca și Cezanne și Seurat, înnobila acest bagaj impresionist, transformând impresia fugară în certitudine, el redă în mod surprinzător picturii europene sensul și marea soliditate a stilului. Studiul modelat impresionist în fața naturii era puternic interpretat în atelier și turnat, am putea spune, în materialul definitiv. Schița devenea marmură. [2]

 Printre cei care au comentat arta naivă menționăm pe Wilhem Uhde.  Acesta  în lucrarea Cinci maeștri primitivi: Rousseau, Vivin, Bombois, Bauchant, Seraphine spunea : ,,Acești artiști posedă harul de crea dintr-o neînsemnată banalitate mari emoții, dintr-o sărăcie exterioară  o bogăție interioară’’, dar, adaugă el, ,,producția lor artistică nu este diminuată de faptul că ea a fost realizată pe pânză cu ajutorul unor mâini stângace...’’.[3]  Poate fi vorba de mâini stângace în cazul artiștilor naivi? Nu credem că acestă expresie e folosită ca o metaforă. Credem că mai mult se face  referință  la stângăcia meșteșugului. Dar dacă putem vorbi de o stângăcie în înțelesul naivității , acesta nu s-ar putea referi decât la modalitatea de a-și imagina scenele și nicidecum la meșteșug care este – am putea spune  desăvârșit: nu atât sub  aspectul artizanal cât al procedeului estetic.[4]

            Cassou, în ampla sa lucrare Panorama artelor plastice contemporane declara: ’’Am remarcat în producția artistică a timpului …, prezența unei creații instinctive care nu se fundează pe nicio învățătură.’’ Dar, se impune întrebarea, poate fi considerată pictura acestor artiști naivi produsul unor ignoranți? Noi, contemplatorii, ne îndoim mult  de acest lucru și precizăm că e vorba de  mult talent nativ, de voință, de intuiție, de inteligență vizuală, de minte pură încărcată de frumos și adevăr artistic. Unii critici insistă că instinctul în artă, rezumat la sine însuși, posedând energii virtual nelimitate, nu poate depăși, necultivat, barierele impovizației. Impulsul  impalpabil al afectului, spun ei,   nu se poate concretiza  în obiectul material al lucrării de artă, necatalizat de ceea ce numim cultură plastică, gândire, într-un cuvânt știința picturii. Dar se pare că  s-au înșelat .

  Talentul înnăscut în artă precum și rafinarea  lui oricât de târzie printr-o finisare  academică,   sunt deplin demonstrate  prin   Expoziția "VĂZUTE ȘI NEVAZUTE" de  la Galeriile de Artă Octav Bancilă și Nicolae Tonitza din Iași, unde  publicul a putut contempla pe simeze tablourile   renumitului pictor  IOAN MĂRIC ( care de abia la 69 de ani și-a început studiile academice în arte vizuale la UNAGE Iași, după ce timp de mai mult de  40 de ani  pictase și stârnise admirația lumii întregi cu opera sa  unică și de neegalat, obținând numeroase  premii naționale și internaționale)   precum și lucrările artistului AUGUSTIN COJOCARU ( care a fost întâi un sculptor naiv iar în prezent este un  tânăr  student de 50 de ani în anul III   la Pedagogia Artelor Plastice și Decorative, din cadrul Facultății de Arte Vizuale și Design  – UNAGE Iași). Vernisajul acestei expoziții a avut loc pe 20 ianuarie 2024  și  a fost curatoriat și  prezentat de Prof. Univ. Dr. CONSTANTIN TOFAN.

  Despre IOAN MĂRIC putem afirma că are un  mare instinct de pictor, dar și o mare   putere de exprimare prin culoare , dând naștere unui lucru sublim și complet, necompromis  de fragilitate fizică și estetică. El are  o tehnică pe măsura talentului său nativ. Și  forțele rațiunii și inteligenței sale vizuale îi impletesc  voința impetuoasă cu  meditația și elaborarea. Recunoscut ca  unul dintre cei mai apreciați pictori naivi contemporani  din România și alintat de publicul iubitor de artă naivă,„Bădița Chagall”, Ioan Măric a declarat:<<Dacă, aşa cum se spune, „paşii omului ajung acolo unde dictează Dumnezeu”, atunci pot spune că, pentru mine, Luncani înseamnă „lada de zestre”, cu obiceiuri, datini, tradiţii şi dealul mănăstirii, locul sfânt al naşterii, locul copilăriei pe care-l port în suflet, ca pe o icoană, oriunde mă duc, şi începutul unei vieţi binecuvântate de Providenţă, în care am căutat să transform harul cu care am fost înzestrat ca pictor în dar pentru semenii mei şi în necontenită invitaţie la credinţă şi iubire. Ce altceva poate fi lumea din pânzele mele, atât de lăudate de privitori şi de criticii de artă, care mi-au conferit nu puţine premii în ţară şi străinătate, decât o întâlnire cu neprihănirea copilăriei din sufletul nostru, cu surâsul limpede şi senin, fidel unui umor ce loveşte dar nu răneşte, căci mai degrabă el celebrează puterea noastră de a ne veseli, de a ne bucura în faţa personajelor pitoreşti şi a poveştilor sprinţare ale satului meu, ale satului românesc de ieri, din lumea lui Creangă, ale satului de astăzi, poate mai sărac în obiceiuri şi snoave, ale satului cel prezent mereu în sufletul nostru, spre a dăinui şi a-şi apropia meritul eternităţii.>>[5]

  AUGUSTIN COJOCARU care a făcut doar sculptură naivă, și-a descoperit veleitățile de pictor  acum trei ani, când a început să studieze la Facultatea de Arte vizuale și Design. Pictura sa abstractă și sculptura sa naivă deși par două forme de expresie artistică diferite, caracterizate de abordări și stiluri diferite, au totuși un numitor comun: talentul, harul cu care l-a înzestrat divinitatea. Lucrările sale abstracte în ulei, sunt  o formă de artă non-reprezentativă, care se concentrează pe formă, culoare, linie și textură, fără a încerca să reprezinte obiecte sau figuri recunoscute în lumea fizică. Artistul Augustin Cojocaru  își exprimă ideile, emoțiile și sentimentele prin compoziții picturale conceptuale, care  variază de la forme pseudogeometrice și linii unduitoare la combinații spontane de culoare și gesturi, oferindu- și o libertate creativă sporită, în care  se  aventurează în expresii personale și abstracte.

Sculptura sa naivă, o formă de  artă brută sau artă primitivă, este o  sculptură caracterizată de aspectul simplu, primitiv și brut al lucrărilor. Folosește materiale precum lemnul sau  piatra pentru a crea opere care adesea poartă elemente de expresie sinceră și spontană. A realizat sculptură ca autodidact, cu pregătire formală redusă, bazându-se pe instinct, pe harul primit de la Dumnezeu și pe expresia liberă a imaginației, cu puține constrângeri formale sau estetice.

Putem spune că Expoziția "VĂZUTE ȘI NEVĂZUTE"  a făcut o interconexiune între lucrările  unui  pictor naiv celebru, Ioan Măric, și lucrările unui  pictor abstract de care vom mai auzi, Augustin Cojocaru, pentru ca spectatorii să le aprecize talentul lor nativ, natural,  harul cu care i-a înzestrat divinitatea și dorința lor de a rafina acest dar.

Celebrul pictor naiv a încântat sufletele privitorilor cu tablourile  sale caracterizate de simplitatea stilistică și expresia sinceră a imaginației. Ca autodidact și  artist cu pregătire formală începută la 69 de ani, Ioan Măric a reușit și  reușește să creeze opere remarcabile prin utilizarea culorilor vibrante, a formelor simple și a subiectelor naive. Picturile sale  redau peisaje idilice, scene de viață rurală sau personaje fantastice, toate evocând o inocență și o autenticitate captivante.

Pictorul abstract, Augustin Cojocaru, este un artist care explorează și își dezvoltă propriul stil și exprimare artistică în domeniul picturii abstracte. Acesta este  angajat în experimentarea cu forme, culori și texturi, în căutarea unui limbaj vizual propriu. Este  inspirat de mișcări artistice precum suprarealismul, expresionismul abstract, dar caută să-și găsească propria voce artistică și să-și exprime ideile și emoțiile prin intermediul abstracțiunii, explorând diverse tehnici artistice și  lărgindu-și perspectiva asupra artei abstracte prin studiul și analiza operei altor artiști consacrați.  

Intuiția celor doi artiști, inteligența lor vizuală, talentul lor, dezvăluie contemplatorului imagini picturale de o frumusețe răvășitoare, sugerând  că inocenta și abstractionismul reprezintă infinitul existențial.

---

[1]Camilian Demetrescu, Pictura de instinct și limitele sale , Arta Plastică nr. 10, Revistă Editată de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă și Uniunea Artiștilor  plastici, București, 1966

[2] Ibidem

[3] Camilian Demetrescu, Pictura de instinct și limitele sale , Arta Plastică nr. 10, Revistă Editată de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă și Uniunea Artiștilor  plastici, București, 1966

[4] Ibidem

[5] https://vatra-mcp.ro/ioan-maric-pictor/