ÎNTÂLNIRE CU UN COLECȚIONAR: DOMNUL VASILE GEANTĂU

Apare un moment în care oricare dintre noi reflectă asupra identității sale naționale și în mod firesc se raportează și la Eminescu, chiar și involuntar, pentru că a avut o inegalabilă contribuție la cizelarea și înfrumusețarea limbii române, componentă integrantă a conștiinței naționale. Sunt unii printre noi care simt nevoia să se dedice mai mult acestui aspect cu devotament, mulți ani din viață reflectând la personalitatea și opera marelui nostru poet. Astfel în afară de breasla filologilor care face aceasta îndeplinindu-și niște atribuții în acest sens, mai apare o tipologie mai aparte, cea a colecționarilor, oameni pasionați pe viață de a aduna cât mai multe mărturii despre marele poet național, dovadă că genialul nostru poet este prezent ca o formă vie de conștiință printre noi. Printre aceștia am avut onoarea să-l cunosc și pe domnul Vasile Geantău.

Dumnealui a devenit colecționar de carte și în mod special de cele care au legătură cu Eminescu, despre care poate discuta oricât și oricând, pentru că deține o cultură generală vastă, consolidată cu multe studii și cercetări, din păcate nepublicate. De fapt acestea s-au concretizat în marea sa colecție care cuprinde mii de cărți, un sanctuar personal de cultură; un muzeu propriu. Pentru că, se știe că orice muzeu se fundamentează pe o colecție. Iar la baza muzeelor lumii, stau și multe colecții private.

L-am întrebat pe dumnealui de unde vine această vocație pentru cultură și îmi povestește că în primul rând din educația primită în familie, de la bunica în primul rând care ca orice bunică, spunea tot felul de povești și povestiri istorice, pentru că în acele vremuri oamenii își formau singuri o anumită cultură generală și de multe ori, oameni fără prea multe studii, excelau prin instruirea lor în acest domeniu. Modelul acesteia dar și educația primită de la părinți, mama și tatăl care a fost absolvent al Școlii Normale și de studii superioare în domeniul științelor administrative, și cărora li s-a alăturat și unchii domniei sale, au motivat și modelat calea viitorului colecționar. Se pune întrebarea firească, de unde și cum a adunat dumnealui aceste nestemate culturale, cărți, medalii comemorative și altele?

Prin natura meserii sale, a fost nevoit să colinde întreaga țară pentru a-și desfășura munca de șantier și astfel s-a perindat prin Județele Vaslui, Botoșani, Iași dar și prin alte județe. În Botoșani, ne mărturisește dumnealui că a lucrat pentru instalarea de rețele cu alimentare pentru apă pentru diferite școli, și în timpul liber a întrebat, a căutat mărturii despre Mihai Eminescu și alte personalități născute în acea zonă. A făcut de multe ori și unele eforturi financiare mai consistente, ne mărturisea domnia sa, că pe Calea Victoriei în București, obișnuia să frecventeze anticariatele din preajmă și a fost nevoit să și împrumute bani de pe la colegi pentru a putea cumpăra niște cărți ediții antume sau ediții princeps, destul de pipărate la preț. Pasiunea dumnealui pentru Eminescu, se poate observa și din privire care se însuflețește când vorbește despre el și care prinde o strălucire aparte: „Mi-a plăcut cum a scris, în primul rând. Iar după ce am citit niște procese verbale scrise de el încă de la vârsta de 25 de ani, chiar și după aceasta se observa genialitatea lui, instruită la Viena, trei ani, apoi la Berlin încă doi ani unde a făcut școală cu mulți profesori iluștri, propuși mai târziu pentru premiul Nobel. Am și primele trei volume ale lui Eudoxiu Hurmuzachi din Documente privitoare la Istoria Românilor și care a fost deputat în Dieta Bucovinei pentru ținutul Câmpulung Moldovenesc-Solca. Moșia pe care locuia familia lui Eminescu era tot a lui Hurmuzachi. Mai am și primele trei volume de-a lui Slavici și de-ale altor apropiați de-ai lui”.

Domnul Vasile Geantău și-a dorit să reconstituie pentru sine întreaga viață a poetului, conștient fiind de anumite contradicții între diferite interpretări apărute în epoci diferite, și care nu spun tot adevărul până la capăt, așa cum ar fi spre exemplu despre misterul morții acestuia.

• 

• 

Este știut faptul că în perioada comunistă orice formă de cultură era cenzurată și interpretată de oamenii agreați de regim și care respectau linia politică a partidului, și care a fost denumită, atitudine proletcultistă care cataloga ca fiind burgheză moștenirea culturală a trecutului. Nevoia de adevăr autentic, istoric și în general cultural, a format intelectuali autodidacți, mulți dintre ei având profesii fără nicio legătură directă cu domeniul cultural, persoane de formație tehnică ca și în cazul domnului Geantău, precum și alți cum ar fi Dumitru Grumăzescu sau prietenul domnul Moșei din Hârlău, cu cel din urmă face schimburi de obiecte de colecție, sau dubluri. În perioada comunistă intelectualii puneau accentul pe formarea unei baze temeinice de cultură generală, poate și pentru că nivelul de prosperitate socială era cam același pentru majoritatea categoriilor sociale și atunci cultura generală, instruirea spirituală, devenea o formă de bogăție pe care regimul nu o putea controla dar era și o formă de rezistență intelectuală față de nonvalorile promovate de proletcultism și de propaganda de partid. Domnul Vasile Geantău este un asemenea exemplu și dorința de a-și face o colecție remarcabilă, este motivată și în felul acesta. O colecție este un element material care ajută să dăinuie în timp valoarea spirituală a conținutului ei, este o cărămidă la temelia edificiului Culturii . Și după cum dumnealui a lăsat în urma sa multe edificii de importanță națională la care a contribuit prin natura meseriei sale, la fel dorește să lase în urma sa, și această colecție impresionantă, pe care din spusele fiicei sale, doamna avocat Gianina Vera Poroșnicu, ar vrea să o doneze Casei de Cultură din Vaslui.

Modestia dumnealui l-a făcut să nu fie prea cunoscut de lume. Putem afirma că este un colecționar autentic pentru că tocmai nu face aceasta pentru faimă, o face pentru satisfacția personală. Discreția dumnealui este motivată și din dorința de a-și proteja colecția pentru că: „Faima atrage invidia și poate aduce necazuri”. Lua legătura în permanență cu sectoristul de la circa de miliție pentru protecție. Printre nestematele colecției sale se poate găsi și un exemplar din ediția princeps a volumului Poesii de Mihai Eminescu, colecția revistei Făt Frumos, și mai recent a achiziționat și o medalie din argint bătută la scurt timp după moartea lui Eminescu (vezi foto), și tot printre achizițiile sale mai recente se află și Ultima rază din viața lui Eminescu, scrisă de Coralia Gatoschi care se semnează cu pseudonimul „Riria” (1902).

Vocația pentru cultură a domnului Vasile Geantău a fost transmisă fiicei sale, avocat Gianina Vera Poroșnicu care a fost educată în spiritul raportării la valorile culturale. Dumneaei a preluat pentru restaurare mai multe obiective culturale de interes major cum ar fi mormintele Otiliei Cazimir, a poetului Dimitrie Anghel sau a statuii care o înfățișează pe Maica Domnului cunoscută cu numele de Uriașa, pentru legendele urbane apărute în jurul ei, din cimitirul Eternitatea din Iași. Doamna este avocat de profesie, asemenea lui Ionel Teodoreanu, și a fost sfătuită de tatăl ei să urmeze această carieră după ce a absolvit Liceul „Mihai Eminescu”, la profilul de filologie. Iar cel mai evident monument achiziționat și restaurat de doamna avocat este Casa Joseph Zoller, care este un exemplu excelent de restaurare monumentală din Iași, realizată prin mijloace financiare proprii și care a fost onorată recent de vizita Alteței Sale, Principele Nicolae al României.

Credit poze: fotograf Ștefan Vitel.