Interviu - Gianina Vera Poroșnicu (proprietară Casa Joseph Zoller)

La început de an, avem deosebita plăcere să discutăm cu doamna avocat Gianina-Vera Poroșnicu și avem bucuria să-i descoperim povestea în interviul următor.

Maria Diana Focșa: Doamna avocat Gianina-Vera Porosnicu, dacă ar fi să vă faceți o prezentare succintă, ce ați dori să știe cititorii noștri despre dumneavoastră? 

Gianina Vera Poroșnicu: în afară de ceea ce cunosc deja despre mine: că sunt avocat în cadrul Baroului Iași, că am restaurat Casa „Joseph Zoller”, monument istoric al Iașului de la început de secol al XX-lea, că sunt colecționară de fotografii vechi, că dețin fotografia originală a poetului Mihai Eminescu, nu știu ce altceva ar putea să intereseze publicul larg.

…Și totuși… de la interviurile oferite mai demult, intervin, de fiecare dată, noi lucruri de povestit! În ultima vreme, mai exact, în ultimele câteva luni de zile, am adus Iașului două mari bucurii!

Am organizat evenimentul intitulat „Iași, ecouri din trecut…”, dedicat unei mari doamne a literaturii pentru copii, scriitoarea Olga Caia-Creangă, originară din Tg. Neamț, strănepoata de sânge a lui Ion Creangă.

Evenimentul a fost organizat la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, cu sprijinul doamnei inspector școlar general Luciana Antoci, prin bunăvoința Inspectoratului Școlar Județean Iași.

În calitate de finanțator al culturii, am dat Iașului posibilitatea să îl onoreze pe Ion Creangă, poveștile sale nemuritoare, continuate astăzi prin această mare doamnă a literaturii contemporane, Olguța Caia-Creangă.

Am mai oferit Iașului, recent, o veste bună: apariția mea, purtând un autentic costum popular din Bucovina, într-un album al Republicii Moldova, unde reprezint România.

Dacă ar fi să vreau ca ieșenii să știe ceva anume despre mine, este acest fapt: îmi iubesc orașul, îmi iubesc țara și voi muri cu patima patriotismului local și al celui național! Mihai Eminescu este una dintre icoanele la care mă închin.

M.D.F.: Ne puteți numi câteva persoane cu o influență semnificativă în viața dumneavoastră, care v-au fost modele și ce ați învățat de la dumneavoastră?

G.V.P.: Părinții, profesorii, cei doi mentori ai mei, domnii profesori Al. Sava, respectiv F. Vonica, ambii profesori universitari prețuiți în lumea juridică, cu multe cărți de specialitate publicate. De la dumnealor am învățat totul! Învăț și astăzi de la cei din jurul meu. Viața este o școală și fiecare „întâlnire” cu oamenii este o „lecție”.

Nu am un model și nu am încercat să imit pe nimeni, dar am luat de la multe persoane remarcabile câte ceva. Am ajuns chiar să folosesc expresii ale celor pe care îi admir. Astfel, am conștientizat că eu, de fapt, analizez permanent oamenii, iar atunci când gândurile sunt admirative, îi „folosesc” drept modele.

M.D.F.: Sunteți o avocată de succes, ce v-a determinat să urmați această profesie și cum vedeți acum, după mulți ani de experiență, acest domeniu?

G.V.P. : Balzac, după ce a publicat „Comedia umană”, celebra capodoperă a lumii literare, răspundea interpelărilor pe tema succesului: „Am succesul pe care îl merit!”. Iar înainte de a veni acest succes peste el, este celebră această maximă cu care îi întâmpina pe oameni: „Vă rog să mă salutați! Sunt pe cale de a deveni celebru!”. H. de Balzac era conștient de ceea ce avea să aducă publicarea „Comediei umane”!

Cât despre mine, păstrând proporțiile, desigur, nu am întrevăzut succesul, iar atunci când l-am avut, l-am luat în serios, asemenea unei „cereri în căsătorie”. Am realizat că voi avea și „costuri” ale notorietății. Ca atare, am în prezent cincisprezece procese judiciare cu presa de scandal din Iași, iar eu nu sunt procesomană!

Nu am avut o determinare în alegerea profesiei. Sper să nu dezamăgească răspunsul meu. A fost, intrarea mea în avocatură, o chestiune de context, iar tatăl meu și-a dorit ca eu să fiu avocat.

Pitagora afirma, genial: „Începutul este jumătatea întregului”.

M.D.F.: Din multitudinea de dosare pe care le-ați dus la bun sfârșit, este un caz care v-a emoționat?

G.V.P. : Cazul care m-e emoționat cel mai mult este cazul în care nu am putut să intru ca apărător al persoanei vinovate: moartea unui copil în vârstă de șase ani, bătut cu sălbăticie de către bunica sa. Au trecut peste douăzeci de ani de când am citit acest dosar. A rămas, pentru mine, un coșmar.

Nu am putut fi avocata criminalului unui copil.

În rest, nu m-am emoționat niciodată, în niciun alt dosar. Eu compar deseori profesia de avocat cu cea de chirurg. Este necesară rațiunea. Este esențială rațiunea!

M.D.F.: Sunteți proprietara Casei „Josef Zoller” și un promotor de linia întâi al culturii românești. De ce ați dorit să restaurați această casă și cum a decurs procesul de restaurare al acesteia?

G.V.P. : Sunt preafericita proprietară a Casei „Joseph Zoller”, monument istoric al Iașului de la început de secol al XX-lea, casă aflată pe strada „Elena Doamna”, nr. 39 A, construită în stil „Belle Époque” și care a aparținut industriașului evreu, Joseph Zoller.

Nu mă consider un promotor de linia I în cultură. Sunt doar un promotor al culturii și atât. Desigur, atunci când am cumpărat casa, aveam cunoștință de „obligațiile”morale și legale care îmi revin și mi le-am asumat cu drag, la o vârstă poate nu tocmai matură pentru demersurile mari. Aveam 38 de ani. Știam deja ce înseamnă un proiect de casă, dar nu aveam experiența unor mari implicații. Important este, aruncând o privire în spate, să constat că am reușit!

Pentru cultură fac cât pot între procesele judiciare. Aș dori să fac mai mult. Ceea ce contează cu adevărat, este faptul că fac totul cu mare drag pentru cultura locală, dar și pentru cea națională! Pentru mine, colecțiile de fotografii vechi, obiecte și fotografii cu și despre Regina Maria, finanțarea unor proiecte culturale, toate înseamnă o „lume mai bună” pe care mi-o ofer în dar singură.

Ralph Waldo Emerson spunea: „Nu merge unde te duce drumul, mergi pe acolo unde nu există un drum și lasă o urmă!”.

M-ați întrebat de ce am dorit să restaurez această casă. Am spus, în numeroase interviuri în care mi s-a pus această întrebare: a fost dragoste la prima vedere!

Când am cumpărat această casă, casa era…sordidă. Acesta cred că este cuvântul. Eu, însă, am cumpărat-o privind cu ochii minții. Am știut că este, ca să folosesc expresia doamnei Olguța Caia-Creangă, „un giuvaer” și am trecut, de îndată, la șlefuirea lui!

Procesul de restaurare a îmbrăcat chiar proporțiile unui proces judiciar, durând trei ani. Dacă a fost greu? Au existat momente cumplite. Am avut credite cu ipotecă și o parte din sănătatea mea, am jertfit-o la temelia acestui edificiu arhitectural cu valoare istorică. Chiar și astfel, afirm mereu: „Am oferit puțin în comparație cu ceea ce am primit!”

O prietenă, cândva, mi-a dedicat acest citat aparținând lui A. Einstein, care și astăzi mi se potrivește mănușă: „Există lucruri care par că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează!”

Poate astfel se explică de ce Casa „Joseph Zoller” a rămas, chiar după o decadă, singurul monument istoric din Iași restaurat din bani privați.

M.D.F.: Ce reprezintă Iașul pentru dumneavoastră și ce vă determină să restaurați monumentele acestui oraș (Casa Joseph Zoller, mausoleul „Uriașa”, mormintele poeților Otilia Cazimir, respectiv Dimitrie Anghel)?

G.V.P. : Iașul este mereu acasă, unde îmi place cel mai mult să stau în ultima vreme, deși mărturisesc că obișnuiam să fiu o împătimită a călătoriilor.

Iașul este orașul pe care îl iubesc cel mai mult din lume, o lume pe care, de altfel, am văzut-o!

Eu am această „patimă” a patriotismului local. Cunosc Iașul, pot fi oricând ghid în acest oraș. Îmi laud orașul întotdeauna când am ocazia. Atunci când felicit oficialitățile, cu diverse ocazii, nu uit să le mulțumesc pentru că au grijă de orașul nostru, al tuturor. Ascult imnul Iașului, așa cum ascult imnul țării: stând în picioare și cu mâna la inimă!

De ce am restaurat mormintele celor doi poeți locali, O. Cazimir, respectiv D. Anghel? De ce am cumpărat mausoleul „Uriașa”? Fac toate aceste lucruri pentru că îmi bucură sufletul. Nu mă obligă nimeni și nimic!

De fapt, săvârșesc un lucru pe care noi toți ar trebui să îl facem: returnez Iașului din tot ceea ce am primit, puțin. Știu că filantropia este de modă veche, dar eu iubesc lumea apusă și obiceiurile vetuste.

Pe vremea lui Joseph Zoller, filantropia era o datorie civică, pentru un anumit nivel și standard de viață. În centrifuga cotidianului, par de neînțeles astfel de gesturi sau chiar sunt greșit înțelese!

Îmi plac și mă regăsesc în spusele lui A. Einstein: „Încearcă să fii un om de valoare, iar nu neapărat un om de succes!”

M.D.F.: Ce sfaturi aveți pentru cei care doresc să restaureze monumente istorice? Care sunt problemele cu care pot să se confrunte în procesele de restaurare și ce soluții ar fi pentru rezolvarea lor?

G.V.P. : Primul sfat pe care pot să-l dau este acesta: trebuie să caute specialiști. Să înceapă cu un arhitect acreditat pe monumente istorice. Apoi, sunt firme de construcție specializate pe monumente istorice. Câteva sfaturi aș putea chiar eu însămi să dau de pe poziția celei care trece prin furcile caudine ale restaurării, de pe poziția restauratorului de monumente istorice.

Problemele în restaurarea unui monument istoric sunt uriașe. Există multe documente de făcut și „te plimbi” între instituții. La sfârșit, însă, toată lumea afirmă: „merită”! Nu este nimic mai frumos decât să ai o  „casă cu spirit”.

În ceea ce mă privește, eu spun adeseori: „mă simt precum Regina Maria, musafira mea de acum peste o sută de ani!” Știu că există persoane și în Iași care au achiziționat un monument istoric și nu izbutesc să se apuce de restaurare, fiind probleme cu actele necesare în vederea acestui demers. Da! Cele mai multe monumente istorice au o situație juridică încurcată! Să nu uităm vorbele lui Nicolae Iorga: „Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță!”

M.D.F.: Sunteți o cunoscută colecționară. Care sunt obiectele importante din colecția dumneavoastră și care vă sunt mereu aproape de suflet?

G.V.P. : Tot ceea ce colecționez, iubesc și invers, tot ceea ce iubesc, colecționez! Am luat de la un prieten, Florin Țugui, „patima” fotografiilor vechi. Dintre fotografiile de epocă, două sunt obținute printr-o licitație și aparțin Reginei Maria. Acestea îmi sunt foarte dragi.

„Perla Coroanei” în colecțiile mele este, după cum se știe deja, fotografia lui Mihai Eminescu, fotografie originală, cea de-a treia fotografie dintre cele patru originale pe care le are Mihai Eminescu.

Dacă veți dori să cunoașteți mai multe despre colecții și colecționari, vă rog să citiți articolul meu postat pe pagina de Facebook a Casei „Joseph Zoller” ( Casa Joseph Zoller) și pe site-ul Casei „Joseph Zoller” (https://casaiosefzoller.porosnicugianina.ro). Am descris, în acest articol, „patima” colecționarului de a aduna și de a arhiva. De asemenea, am făcut trimitere și la colecția cărților cu opera și despre opera lui Mihai Eminescu, colecție care aparține tatălui meu, Vasile Geantău, de la care am moștenit această pasiune și care mi-a cultivat iubirea pentru Mihai Eminescu.

M.D.F.: În data de 21 noiembrie 2022 a avut loc la Liceul Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” Iași evenimentul cultural „Orașul Iași, ecouri din trecut…”, în cadrul căruia s-a prezentat cartea „Giuvaierul șlefuit”, scrisă de Olguța Creangă-Caia (strănepoata scriitorului Ion Creangă), în paginile sale fiind descrierea Casei „Joseph Zoller”. Ne puteți spune povestea cărții și care a fost procesul de realizare al acesteia?

G.V.P. : Evenimentul pe care l-ați amintit a fost organizat de mine în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean Iași. Îi mulțumesc, pe această cale, doamnei Inspector Școlar General Luciana Antoci, doamnei Director al Liceului Teoretic de Informatică „Grigore Moisil” din Iași, Adina Romanescu și doamnei profesor, membru al Corpului Didactic, Floricica Morariu.

Organizarea acestui eveniment a fost darul meu pentru doamna Olguța Caia-Creangă, scriitor originar din Tg. Neamț care mi-a scris cartea Casei „Joseph Zoller”, carte pentru copii, carte ce readuce în memoria ieșenilor „povestea industriașului evreu”, Joseph Zoller, care la 1900 avea o celebră fabrică de ciocolată pe strada „Elena Doamna”, fosta stradă „Alba”.

Cartea, intitulată „Giuvaerul șlefuit”, a fost scrisă la rugămintea mea de către preabuna doamnă Olguța Caia-Creangă, cu care împărtășesc o relație de prietenie deosebită.

Povestea Casei „Joseph Zoller” a fost tipărită pe cheltuiala mea în sute, sute de exemplare, fiind oferită în dar tuturor celor care vor „să guste” o „felie” de istorie locală, istorie autentică, povestea unui om care pleacă, sărac, din ținutul Herței și ajunge bogat în orașul Iași: cofetar, iar apoi industriaș înstărit, Joseph Zoller!

Voi organiza la Iași, la reședința Comunității Evreiești din Iași, cât de curând, o lansare de carte și vom vorbi deschis, cu toții, acolo, cei implicați în scrierea cărții, despre tot ceea ce a însemnat proiectul „Giuvaerul șlefuit”.

Toate proiectele mele culturale care țin de Casa „Joseph Zoller” sunt daruri pe care eu el returnez spiritului lui Joseph Zoller, care de acolo, de sus, mă privește cu bunătate și îmi dă mult curaj și poate un uriaș noroc.

M.D.F.: Cum a fost pentru dumneavoastră anul 2022 și ce planuri aveți pentru 2023?

G.V.P. : Odată cu momentul care marchează o nouă etapă, fiecare dintre noi sperăm într-un an cât mai bun!

La începutul fiecărui an, îmi iau un deziderat inspirat de citatul lui Mark Twain: „Secretul succesului este să faci din vocația ta o vacanță”.

M.D.F.: Ați dat multe interviuri de-a lungul timpului în care ați devoalat multe aspecte din viața dumneavoastră. La ce întrebare ați răspunde mereu cu bucurie?

G.V.P. : Îmi place foarte mult când sunt întrebată despre copilul meu, Antonio Poroșnicu. Îmi place să amintesc că el este vârful a tot ceea ce am realizat.

Am acasă un prinț de douăzeci de ani și el va moșteni, într-o zi, „Palatul Alb” pe strada „Albă” ( supranumele Casei „Joseph Zoller”, de la 1900, respectiv numele de atunci al străzii „Elena Doamna”).

Pentru mine, Antonio este povestea care se scrie în fiecare zi cu litere de aur…

Surse: https://www.casaiosefzoller.porosnicugianina.ro, https://www.facebook.com/CasaJosephZoller.