„Într-un domeniu cu multe șuruburi, am învățat să-mi construiesc și vocea” — Ana Tamazlîcari, șefă de promoție la Mecatronică, USV

Cum a învățat să echilibreze ingineria cu gândirea critică, leadershipul cu modestia și performanța cu umorul — și ce lecții are pentru o educație mai apropiată de oameni

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH-USV)* din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava își asumă misiunea printre altele de a promova tinerii și cercetătorii cu rezultate educaționale și științifice remarcabile. Într-un domeniu adesea considerat exclusiv masculin, Ana Tamazlîcari, absolventă a specializării Mecatronică din cadrul Facultății de Inginerie Mecanică, Autovehicule și Robotică, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, a demonstrat că rigoarea tehnică poate merge mână în mână cu o gândire critică, deschisă și empatică. La doar 22 de ani, Ana privește cu onestitate și umor drumul care a dus-o la titlul de șefă de promoție. O spune clar: nu a pornit cu planul de a fi „cea mai bună”, dar a învățat, pas cu pas, să-și gestioneze propriile așteptări și pe cele ale celorlalți. Între competiții tehnice și proiecte internaționale, între leadership și momente de auto-reflecție, Ana și-a format un stil propriu: lucid, echilibrat și uman. Astăzi, ar avea multe de spus României educate despre cum ar trebui să arate un sistem care să încurajeze nu doar performanța, ci și bucuria de a învăța și libertatea de a fi tu însuți.

Ana Tamazlîcari, absolventă a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și șefă de promoție 2025 a Facultății de Inginerie Mecanică, Autovehicule și Robotică (FIMAR), specializarea Mecatronică, este una dintre acele studente pentru care pasiunea pentru tehnologie se îmbină armonios cu o personalitate echilibrată și deschisă. La 22 de ani, Ana își privește parcursul academic cu luciditate și mândrie, având deja în palmares rezultate notabile în competițiile de profil. Originară din Republica Moldova, dintr-un mediu familial care i-a cultivat responsabilitatea și setea de cunoaștere, Ana a reușit să se remarce nu doar prin rezultate academice, ci și prin implicarea în activități extracurriculare variate. Este pasionată de desen, călătorii, gătit, jocuri video și dezbateri — activități care i-au dezvoltat creativitatea, spiritul critic și abilitatea de a comunica eficient. Ce atrage rapid atenția în interacțiunea cu Ana este modul său de a gândi și de a se exprima: atentă la detalii, cu un discurs direct, dar nu lipsit de umor atunci când contextul o permite. Perseverența, curiozitatea și generozitatea sunt trăsături de caracter care au însoțit-o constant pe parcursul studiilor. De asemenea, Ana are un puternic simț al dreptății și o toleranță autentică în relațiile cu ceilalți, calități care o fac un partener de încredere în orice echipă.

Rezultatele obținute de-a lungul anilor reflectă nu doar un spirit competitiv, ci și o dorință sinceră de autodepășire. A obținut o mențiune la Olimpiada Republicană de Chimie în clasa a IX-a (2018), locul III la concursul „Aspirații Informatice” (2019), organizat de Universitatea de Stat „Alecu Ruso” din Bălți, precum și rezultate constante la olimpiadele raionale din perioada liceului. În anii de facultate, Ana a continuat să performeze, obținând locul II la concursul „Zilele Educației Mecatronice” 2024, proba de sisteme mecatronice industriale, și o mențiune la Concursul Studențesc de Proiectare Asistată Best-Design 2024.

Într-un domeniu tehnic adesea dominat de provocări continue, Ana Tamazlîcari demonstrează că responsabilitatea, curiozitatea și spiritul de echipă sunt ingrediente esențiale pentru un parcurs de succes. Cu o viziune clară asupra viitorului și cu dorința de a contribui activ la proiecte de impact, Ana este pregătită să transforme pasiunea sa pentru mecatronică într-o carieră de valoare.

Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale parcursului universitar al Anei Tamazlîcari a fost descoperirea că performanța academică nu exclude relațiile interpersonale autentice. „N-aș fi crezut niciodată că am să reușesc să formez atât de multe relații prietenoase și de colaborare în timp ce îmi direcționez energia către studii”, mărturisește ea. Experiența studenției i-a demonstrat că este posibil să menții un echilibru între viața socială și excelența academică. „Aparent, este posibil să menții o viață socială și să excelezi în viața academică”, adaugă Ana, subliniind o lecție valoroasă, învățată pe parcurs.

Dacă ar fi existat un sfat care să-i fi fost oferit la început, acela ar fi privit tocmai valoarea experiențelor sociale. „Aș fi vrut să-mi fi spus cineva de la început că experiențele sociale studențești sunt unice și probabil aș fi avut curaj să mă implic în acestea mai devreme decât am făcut-o”, afirmă ea cu sinceritate.

În spatele reușitelor Anei Tamazlîcari stă, înainte de orice, o motivație interioară puternică, orientată spre auto-îmbunătățire constantă. „A fost o motivație personală de a fi mai bună în fiecare zi. Să nu mă compar cu alții, ci cu mine din ziua de ieri”, explică ea.

Sprijinul familiei a avut un rol esențial, mai ales prin libertatea pe care i-a oferit-o în definirea propriilor pasiuni. De mică, Ana a manifestat o înclinație naturală spre domeniul tehnic: „Nu am reușit niciodată să prefer păpușile în schimbul blocurilor de construit”, își amintește cu umor. Aprecierea față de părinți este sinceră: „Mi-au susținut această cale prin faptul că nu mi-au impus niciodată activități și interese și am putut să aleg mereu ce îmi place. M-au lăsat să îmi formez singură personalitatea și pasiunile și le sunt recunoscătoare pentru aceasta”.

Pe parcursul studiilor, profesori cu intuiție pedagogică i-au recunoscut potențialul și i-au deschis noi oportunități. „Am auzit de multe ori de la profesori că mă văd să ajung departe și să excelez în continuare în plan academic”, spune Ana. Predispoziția spre științele exacte a fost identificată și susținută la momentul potrivit, ceea ce i-a permis accesul la o serie de evenimente și experiențe valoroase: „Am reușit să particip la o mulțime de evenimente la care nu aș fi avut acces fără pregătirea și suportul oferit”. Relațiile de prietenie au completat acest traseu de formare. De-a lungul anilor, Ana a putut conta pe loialitatea și sprijinul autentic al prietenilor săi: „Mi-au demonstrat pe parcursul anilor loialitatea, suportul și toleranța, indiferent de cine eram și de unde veneam”.

Pe parcursul anilor de studii, Ana Tamazlîcari a reflectat adesea asupra ideii de merit și a modului în care acesta este recunoscut în mediul academic și nu numai. „Meritul este un concept abstract, dar are un impact semnificativ asupra societății de astăzi”, consideră ea. Deși recunoaște importanța unor criterii clare de evaluare, Ana privește cu realism procesul de departajare a performanțelor. „Nu cred că este vreodată distribuit în totalitate corect, dar există niște reguli care ne ajută să justificăm acele departajări între persoane”, explică aceasta. În viziunea sa, o parte a acestei imperfecțiuni vine din natura umană și din diversitatea aptitudinilor individuale. „Fiecare dintre noi este bun la ceva și mai rău la altele, dar evaluarea performanței se face după niște proceduri standard”, subliniază Ana. Conștientizarea acestui fapt a ajutat-o să accepte mai ușor faptul că meritul nu reflectă întotdeauna întreaga complexitate a unei persoane sau a eforturilor sale.

Ana Tamazlîcari recunoaște că, odată ce ai atins performanțe vizibile, apare inevitabil și o presiune de a le menține și de a adăuga noi reușite. „Există o presiune constantă ca să menții succesul și să adaugi reușite noi la portofoliu”, afirmă ea cu onestitate. Cu toate acestea, această presiune nu s-a transformat într-o povară. Ana își privește ambiția și perseverența ca pe trăsături firești ale personalității sale. „Nu a fost niciodată o povară deoarece consider că este o parte din personalitatea mea, mă știu perseverentă și ambițioasă”, explică Ana. Tocmai aceste calități o ajută să își păstreze echilibrul și motivația în fața așteptărilor ridicate: „Sunt calități deseori necesare pentru succes”.

• 

• 

Într-un sistem educațional în care bucuria de a învăța este rareori pusă în prim-plan, Ana Tamazlîcari a reușit să-și mențină vie curiozitatea și motivația. Secretul? O înțelegere clară a modului în care funcționează echilibrul dintre efort și odihnă. „Nu am renunțat niciodată pentru că știam cum să mă odihnesc corect. Cea mai bună odihnă este schimbul activității”, explică șefa de promoție 2025 a facultății pe care a absolvit-o la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.

În loc să insiste prea mult pe un singur tip de activitate, Ana a învățat să alterneze perioadele de concentrare intensă cu momentele de recreere activă. „Corpul și mintea au nevoie de exercițiu și de odihnă; este greu să le satisfaci pe toate în același timp, dar este posibil să menții un echilibru între ele prin faptul că nu faci aceeași activitate prea mult timp la rând”, spune ea. Astfel, a reușit să evite starea de burnout. În ceea ce privește curiozitatea, aceasta a fost alimentată de însăși plăcerea de a învăța. „Este un sentiment pur și simplu plăcut să formezi conexiuni noi între informație și principii proaspete”, adaugă Ana. Pentru ea, învățarea nu a fost niciodată un proces mecanic, ci o sursă continuă de satisfacție intelectuală.

A conduce un grup de colegi, într-un mediu în care așteptările sunt mari și nu lipsesc momentele de invidie sau neînțelegere, nu este întotdeauna simplu. Ana Tamazlîcari a simțit pe pielea ei greutatea acestui rol. „Câteodată mă simțeam că nu este locul meu. Multe responsabilități, priviri de judecată și, deseori, zero feedback pentru tot ce faci”, povestește aceasta.

Pe lângă faptul că a fost șefă de promoție, Ana a preluat și responsabilitatea de șefă de grupă, ceea ce a presupus un rol de sprijin pentru colegi în momente cheie. „Am avut de ghidat alți studenți, deseori mai pierduți ca mine”, spune ea cu onestitate. Experiența i-a oferit lecții valoroase despre limitele implicării și acceptarea realității relațiilor interumane. „Cel mai important lucru pe care l-am realizat a fost faptul că nu poți să ajuți oamenii forțat”, afirmă Ana. A învățat și să gestioneze repetitivitatea și lipsa de recunoaștere: „Nu poți să faci nimic cu faptul că întrebările către tine, ca lider, se vor repeta de un milion de ori, dar poți să accepți ideea că nu te vor auzi niciodată toți — și este ok”.

Modul în care a ales să gestioneze aceste provocări reflectă o maturitate câștigată în timp. „Dai tot ce poți și pleci în fiecare zi cu gândul că mai bine de atât nu era cum să fie”, concluzionează Ana, cu un echilibru interior demn de un lider autentic. Pentru Ana Tamazlîcari, activitățile extracurriculare au fost mult mai mult decât simple opțiuni complementare studiului. Participarea la acestea i-a oferit ocazia de a-și descoperi resurse interioare neștiute și de a-și lărgi considerabil perspectiva asupra lumii academice și nu numai. „Mi-au oferit oportunitatea de a-mi testa limitele, de a face cunoștință cu oameni minunați din toate colțurile țării și nu numai, să vizitez locuri noi și să îmi dezvolt skill-urile de care nici nu știam inițial”, spune Ana. Un exemplu concret care i-a marcat parcursul a fost participarea, timp de trei ani consecutivi, la concursul Zilele Educației Mecatronice. „De fiecare dată este o experiență diferită de cea precedentă. Am făcut cunoștință cu mulți studenți din alte centre universitare și mi-am compus o imagine de ansamblu despre universitățile din țară”, povestește ea. Dincolo de rețeaua de contacte și cunoașterea mediului academic extins, Ana a deprins lecții valoroase legate de gestionarea presiunii și de acceptarea atât a succesului, cât și a eșecului. „Am învățat să lucrez sub presiune și să accept și câștigurile, dar și pierderile, ca o experiență”, subliniază ea. Astfel, activitățile extracurriculare au contribuit semnificativ la formarea unei gândiri mai critice, mai empatice și mai echilibrate.

• 

Dacă ar avea la dispoziție o platformă națională pentru tineri, Ana Tamazlîcari ar formula fără ezitare trei cerințe esențiale pentru cei care modelează politicile educaționale din România. Prima ar fi legată de abordarea procesului de învățare.

„Aș cere să se pună accent pe înțelegere, nu pe învățatul pe de rost al materiilor și exersarea fără sfârșit a conceptelor în ceață”, subliniază ea. În opinia sa, învățarea autentică trebuie să stimuleze gândirea critică și conexiunile reale între concepte, nu memorarea mecanică. A doua solicitare vizează echilibrarea responsabilităților între școală și familie. „Să nu lase responsabilitatea de înțelegere pe copii și părinți. Temele pentru acasă s-au transformat în activitate de groază și pentru cei mari, și pentru cei mici”, afirmă Ana cu franchețe. Consideră că școala ar trebui să asigure cadrul necesar pentru ca învățarea să fie eficientă și echilibrată. În al treilea rând, Ana ar pleda pentru o schimbare de atitudine la nivelul societății față de educație. „Să se dedice resurse pentru a populariza ideea de educație. Să creeze interes pentru intelectualitate și pentru procesul de învățare, nu doar ca o obligație”, spune aceasta. În viziunea sa, educația ar trebui să fie percepută ca un demers valoros și motivant, nu ca o povară.

Ana Tamazlîcari nu își fixează în mod rigid un traseu profesional pe termen lung. Deschisă către multiple direcții, își dorește să exploreze atât sfera academică, cât și alte domenii de activitate. „Aș vrea să rămân în sfera academică, dar și să văd cum este viața și în alte direcții de activitate”, afirmă ea.

• 

• 

Adoptă o abordare flexibilă față de viitor, evitând planurile prea detaliate. „Nu îmi place să fac planuri prea detaliate despre ce urmează să fac. Cred că îmi voi da seama pe ce cale să o iau abia când am să fiu în fața acesteia”, explică Ana. Până atunci, alege să valorifice fiecare oportunitate care îi iese în cale. „Până atunci voi profita de oportunitățile pe care mi le oferă soarta”, adaugă cu un firesc ce reflectă deschiderea sa către experiențe diverse.

Ana Tamazlîcari privește cu luciditate ideea de succes și respinge viziunea limitativă care îl reduce la note și medalii. „Le-aș spune că au o viziune foarte limitată asupra acestui subiect”, afirmă ea. Experiențele proprii și cele ale prietenilor i-au demonstrat că performanța academică nu este singura măsură a valorii unui tânăr.

„Am prieteni care nu sunt buni la școală, în schimb sunt foarte capabili în alte skill-uri, care nu au fost marcate în studii”, explică Ana. Observația vine cu un exemplu grăitor: „Poate peretele care nu are nicio medalie la olimpiadă va găzdui un tablou remarcabil de importanță majoră în viitorul apropiat”. În viziunea sa, adevărata validare nu vine din exterior, ci din convingerea și autenticitatea fiecăruia. „Adevărata validare începe și se termină în același loc, și acesta este mintea fiecăruia”, concluzionează Ana, oferind o perspectivă matură asupra sensului succesului în societatea de azi.

• 

• 

Pe parcursul anilor de facultate, Ana Tamazlîcari a trecut și prin momente de îndoială. „Mi-am pus întrebarea dacă am ales specializarea corect”, mărturisește ea. Un aspect care i-a ridicat semne de întrebare a fost faptul că ingineria rămâne, în continuare, un domeniu preponderent masculin. Cu timpul, însă, Ana și-a clarificat convingerile. „Răspunsul meu astăzi este că da, am ales corect, chiar dacă nu este mereu ușor”, afirmă cu siguranță. A învățat să privească realist și partea practică a meseriei: „Activitatea de inginer implică și efort fizic câteodată, care poate fi redus cu scule potrivite și munca în echipă”. Mai presus de toate, însă, Ana valorizează dimensiunea intelectuală a profesiei. „În principal este activitate intelectuală, care este făcută mai bine de cel care gândește mai potrivit pentru situația anumită”, explică. Experiența i-a arătat, de asemenea, importanța colaborării: „Un inginer nu lucrează niciodată singur, este în sinergie cu alte domenii și alți ingineri, prin aceasta compensând lipsurile”. Astăzi, își asumă alegerea făcută cu încredere și entuziasm.

Dacă ar avea ocazia să scrie o scrisoare către România Educată, Ana Tamazlîcari ar alege ca tonul ei să fie unul al speranței — pentru un sistem de educație mai eficient și mai uman. Viziunea ei este clară și profund metaforică. „Aș spune că fiecare copil este un artist care trebuie lăsat să își picteze singur viața cum îi place, nu impus să deseneze toți aceeași imagine”, explică Ana.

• 

• 

În această perspectivă, egalitatea de șanse ar trebui să însemne acces egal la resurse, nu uniformizarea rezultatelor. „Să aibă acces la aceleași culori, pensule, condiții, dar fiecare va fi individual în rezultat”, subliniază ea. Are încredere în potențialul României de a construi un sistem educațional performant. „Avem un potențial enorm pentru a avea un sistem de educație reușit, dar necesită organizare corectă și multă muncă în continuare”, afirmă Ana, cu un optimism realist. Este un mesaj care încheie firesc povestea unui parcurs academic construit pe curiozitate, perseverență și viziune.

• 

• 

Drumul Anei Tamazlîcari demonstrează că ingineria nu înseamnă doar algoritmi și componente mecanice, ci și valori umane esențiale: responsabilitate, generozitate, toleranță. Pentru Ana, succesul nu se măsoară doar în diplome sau premii câștigate la competiții — deși și acestea fac parte din parcursul ei. Succesul real înseamnă capacitatea de a rămâne autentică într-un mediu adesea competitiv și de a construi poduri între oameni, idei și domenii.

„Adevărata validare începe și se termină în mintea fiecăruia”, spune ea — și este probabil una dintre lecțiile cele mai sănătoase pe care le poate oferi generației sale. Pe viitor, Ana nu vrea să se închidă într-o singură sferă profesională. Caută acele contexte unde cunoașterea se transformă în legătură și unde performanța tehnică este dublată de înțelegere umană. Iar poate cea mai frumoasă parte a acestui parcurs este faptul că a reușit să rămână fidelă sieși, indiferent de așteptările și de competițiile din jur — un model de leadership autentic și de învățare cu sens.

  * Interviul a fost realizat de echipa COACH USV – Prof. univ. dr. Elena-Brândușa Steiciuc, Drd. Oana Grosu și lector dr. Sergiu Raiu. Mulțumim șefei de promoție 2025 a Facultății de Inginerie Mecanică, Autovehicule și Robotică din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava pentru deschidere și implicare. Material realizat cu sprijinul Proiectului PNRR-I10 nr. 9/31.01.2023 – COACH USV.

• 

•