„Între lumini”, un vernisaj plin de culoare și mesaj

Pe o vreme bacoviană, ca-n poezia „Moină” ,[1] s-a desfășurat de curând o manifestare artistică ce a încălzit sufletele participanților. O expoziție de pictură al cărui vernisaj a avut loc sâmbătă, pe 18 noiembrie 2023, ora 12.00, la Facultatea de Hidrotehnică, Geodezie și Ingineria Mediului, clădirea portocalie, din cadrul Universității tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. Cu titlu foarte inspirat, „Între lumini”, cu trimitere atât la lumina materială („lumen” în latină), cât și la cea spirituală („lux, lucis” în latină), această expoziție a artistei-studente Coca Marcu ( anul II la Istoria și Teoria Artei, Facultatea de Arte Vizuale și Design, U.N.A.G.E. Iași), s-a constituit, totodată, în „botezul” curatorial al doamnei Petruța Luchian (studentă în anul III I.T.A., U.N.A.G.E. IAȘI), ostenitoarea și sufletul manifestării, și sub ochiul vigilent al organizatoarei Ana-Maria Alexoaie - Conachi (masterand anul I, F.A.V.D., U.N.A.G.E. IAȘI) care este și autoarea afișului expoziției.

A prezentat prof.univ.dr. Laura Codrina Ioniță și prof.dr. Cristina Talpan. Cea dintâi a evidențiat ambivalența artistei Coca Marcu, „o îmbinare fericită, teoretică și practică” între calitatea de studentă la Arte, precum și cea de artistă plastică. „Lucrul direct cu pânza și arta, vis și pasiune, aceasta transpare din picturile expuse”, a spus ea. „Se vede bucuria de a picta, real sau imaginar, într-o fascinație a culorilor, cu vădite nuanțe expresioniste. Combinația albastru-verde trimite la ființe celeste, poate mitologice, precum și la sentimente puternice, acute, specifice expresionismului. În același timp, apare o inserție cromatică nu lipsită de romantism, anume evidente valențe romantice ca la J. M. William Turner, lumina, ceața, atmosfera, felul în care lumina se manifestă în natură, trimit la pictura romantică.”

Victor Hugo spunea că este un timp când nu vedem răul din lume, apoi vine o vreme când vedem doar răul. Artista Coca Marcu pare să rămână în vremea ludicului, a unei copilării plină de imaculata lumină a fericirii, la maturitate regăsită prin pictură.

De asemenea, prof.dr. Cristina Talpan, făcând recurs la semiotică, a vorbit despre „fenomene alchimice” în experiența sa estetică, tablourile artistei Coca Marcu, sensibilă și discretă, amintindu-i de filosofia presocratică a celor patru elemente: apă, aer, foc și pământ.[2]  Pornind de la un citat al celebrului Picasso , ea a spus despre artistă că realizează „conectarea cu lumea din jur prin expresia cromatică a sinelui, prin tratarea luminii ca parte a creației”. Picturile au o căldură aparte, culorile fac să vibreze și să strălucească imaginile. Este o tendință spre ludic, spre joaca copilăriei, unde natura apare „aproape fără gravitație într-o mișcare neîncetată”, a menționat ea. Lucrările artistei îi amintesc de naturaliști, masa de culoare exprimând preponderent emoții, mai mult decât realul, a conchis ea.

Coca Marcu aduce în fața privitorului  lucrări ce vorbesc despre curajul de a-și  urma visul, de a lăsa lumina pe care o poartă în suflet să se așeze printre culori.  Ea spune : ,,Am încredere în lumină, îi las deschisă calea. Ea, lumina, e artistul. Creația e a ei! Picturile mele îmi arată drumul pe care îl parcurg în căutarile mele despre lumea în care îmi așez tihna. Luminile îmi conturează calea către acea liniște în care culorile îmi așează necuvintele din propriul adevăr. Unde sunt în călătoria mea? Unde mă pot opri pentru a mă simți pe mine sau a simți despre mine? Lumina este cea care îmi însoțește răspunsurile atât în umbră cât și în întuneric. Lumina îmi ține umerii, îmi colorează aerul cald, îmi cară inima. Lumina îmi răsare începuturile, îmi scrie cerul dinaintea lumii, îmi semnează asfințiturile neterminate. Dacă ar fi să-l parafrazez pe pictorul impresionist  Édouard Manet, pot afirma că  v-am invitat aici,  la expoziția Între lumini,  nu  pentru a vedea  lucrări fără cusur ci pentru a vedea lucrări   sincere.”

“Conceptul  artistic Între lumini al Cocăi Marcu este un derivat al ideii supreme de lumină, încorporată într-o formă  desăvârșită, sălășuind într-o lume exterioară realului. Este ceea ce se poate numi evadarea într-un univers ferit de povara cotidianului, dar fără a se contesta în totalitate capacitatea realului de a crea baza gestului pictural. Contemplatorul tablourilor  se trezește  în fața unor   ferestre deschise spre lume,  întrezărind    mâna  artistei  înecată în culoare, care, cu melancolie și delicatețe, atinge pânza pentru a contura peisaje sau flori imaginare într-o aură tridimensională   prin  tehnica impasto. O realitate, fără îndoială, absorbită și restituită apoi, într-un chip modificat , împovărată parcă de gesturile tragismului uman, dar care poate fi recunoscută în elementele ei fundamentale, dar mai ales în suprema înțelepciune de a înțelege  trecerea clipei și  a luminii.

Toată această fragilitate, uneori, e traversată de o cromatică fovistă. Fluxurile  de răsărituri și apusuri  imprimă creației  artistice  plastice  și o fărâmă  de patimă și de flacară prin roșul puterii goethiene, iar navigarea prin spații celeste și marine  stârnește o mare sete de  cunoaștere prin albastrul imaterial. Artista percepe natura și lumina ca un frumos spiritual ce ne dezvăluie    expresia sufletului, facându-ne  să pătrundem  în taina  și originea lumii. Ea pune emoția în raport cu lumina, dovedind accentul și importanța pe care o acordă operei  sale pline de sensibilitate. Vedem și o preocupare față de imaginea tulburătoare a realității cu peisaje solitare, cu râuri de lavă curgând amenințător ,  dar și o redare iluzorie a ei, cu vulcani ce  emană  lumină , cu pietre ce-au adunat în ele tot glasul și trăirea  lumii,  cerându-și  acum dreptul de a fi ascultate. Cum  navighează artista aceste aspecte în căutarea unui adevăr nou, autonom? Prin linii cromatice îndraznețe ea reușeste să echilibreze  compozițional o veridicitate  artistică  produsă direct de gândirea sa și imprimată cu personalitatea ei.

 Subiectele  Cocăi Marcu  acoperă  plaja de la   motivele   peisajelor  terestre, acvatice și celeste la forma rănită de geometrii sobre  a florilor. Operele sale au un format adesea limitat la dimensiunea unei foi de scris. Toate lucrările   pe pânză  sunt de dimensiuni medii și mici. Originalitatea limbajului tematic, singularitatea expresiei cromatice, reflecțiile asupra formatului, indică un inventar artistic sensibil.

Coca Marcu face parte dintre acei artiști care iscodesc urmele lăsate de mare pe nisip, firul întortocheat al apei ce sapă stânca, crăpăturile de pe suprafața pamântului sau de pe scoarța copacilor, nu pentru a descoperi în ele profilul vreunui personaj ci pentru a încerca să se apropie și să pătrundă taina creației și a luminii fie ea compozițională, fie ea conceptuală, fie ea divină.” [4]

 Urmat de două momente artistice, ale lui Răzvan Chirilă, la chitară, și Tudor Andrei Ostafie, teatru de păpuși, care au încheiat manifestarea, participanții au apreciat vernisajul, oferind aplauze cu generozitate.

 

[1] „Și toamnă, și iarnă

Coboară-amândouă;

Și plouă, și ninge, —

Și ninge, și plouă.”

[2]Diogene Laertios, „Viețile și doctrinele filosofilor”

[3] „Artistul este un recipient pentru emoții care vin din toate colțurile: din cer, de pe pământ, dintr-un fragment de hârtie, dintr-o formă trecătoare, dintr-o pânză de păianjen.”

[4] Argument curatorial, Petruta Luchian