Principele Nicolae în vizită la Iași

În perioada 17-18 octombrie Principele Nicolae va vizita Iașul, participând la diverse activități organizate de Asociația Casa Joseph Zoller.

Pe parcursul celor două zile Principele Nicolae va fi în mijlocul elevilor și studenților ieșeni și va lua parte la proiecția filmelor și lansărilor de carte.

Ar putea fi o imagine cu 5 persoane şi text care spune „J CASA JOSEPH ZOLLER 1912 N Asociația Principele Nicolae APOLLONIA Proiecție film documentar REGELE DRUMUL CATRE CASA Lansare carte- album REGELE ALTEȚA SA PRINCIPELE NICOLAE Miercuri, 18 octombrie, ora 16:30 ,Sala Cavalerilor, Universitatea Apollonia, str. Păcurari, 11 UN OASPETE DE RANG PRINCIAR ÎN CAPITALA MOLDOVEI”

Principele Nicolae

Este fiul Principesei Elena a României (n. 15 noiembrie 1950) și al profesorului doctor Robin Medforth-Mills (n. 8 decembrie 1942 – d. 2 februarie 2002). Primele luni din viață le-a petrecut făcând naveta între Elveția și Sudan, la Khartoum, unde tatăl principelui lucra ca profesor în cadrul ONU, după ce fusese profesor de geografie la Universitatea din Durham. După aceste 18 luni, familia s-a stabilit în nord-estul Angliei, la Durham, unde tatăl acestuia deținea o casă la Esh Winning, locuind aici până la divorțul părinților, în 1991. După divorțul părinților săi, Nicolae se mută împreună cu mama sa și cu tatăl vitreg într-o casă mai mică, în Sunderland, unde urmează cursurile școlii "Argly House". Aici primește lecții de călărie, alături de sora sa, Elisabeta-Karina, mergând deseori la cluburi de echitație, iar în weekend-uri obișnuia să îl viziteze pe tatăl său și să călărească împreună. La vârsta de 14 ani, se înscrie la Shiplake College, o școală britanică tradițională cu internat, în care exista o ierarhie strictă, aproape de Henley-on-Thames, oraș aflat la aproximativ 50 km față de Londra. Aici studiază vreme de 5 ani, în compania unor elevi din toate colțurile lumii care proveneau, de asemenea, din toate mediile sociale. Tot în cadrul Shiplake College, în fiecare săptămână, avea pregătire CCF (Combined Cadet Forces), în timpul cărora participa la parade și efectua o serie de exerciții militare, fiind un fel de școală premilitară. De asemenea, Nicolae făcea parte din echipa RAF (Royal Air Force), mărșăluind și pregătindu-se în mânuirea armelor, a avioanelor și chiar având posibilitatea să zboare cu avioane mici Bulldog. Printre materiile preferate se numărau matematica și franceza, fiind poreclit de către profesoara de limba franceză "Pisica de Cheshire", deoarece era mereu cu zâmbetul pe buze, însă, despre România sau țările din Europa de Est, își amintește că nu se discuta la orele de istorie, nici măcar atunci când venea vorba despre cel de-al Doilea Război Mondial. Vacanțele din timpul colegiului le petrecea în Franța, în cadrul schimburilor de experiență cu unele școli franceze, ori în Barcelona în cadrul unor tabere de artă, prilej cu care descoperă creațiile lui Gaudi, de care rămâne impresionat.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Întâlnirea acestuia cu Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a avut loc la Castelul "Windsor", la vârsta de 16 ani, cu prilejul aniversării vârstei de 80 de ani a Regelui Mihai, ocazie cu care i-a întâlnit pe Charles, Prinț de Wales, pe Regina Sofía a Spaniei și alți membri ai dinastiilor europene.

În copilărie și-a descoperit pasiunea pentru mașini, pasiune moștenită de la bunicul său, Regele Mihai I, până în prezent având posibilitatea să conducă peste 100 de vehicule diferite, neluând în calcul bărcile și avioanele. În timpul vacanțelor petrecute la Versoix, Principele Nicolae obișnuia să petreacă ore în șir, în garajul bunicului său, urmărindu-l pe acesta cum meșterea la Jeep-urile din colecție. În dialogul cu istoricul Filip-Lucian Iorga, Nicolae își amintește cum regele i-a permis să conducă una dintre mașinile lui, fiind vorba despre un Ford ce îi aparținuse generalului George S. Patton și care îi fusese dăruit bunicului său de către Principele Felix de Luxemburg. De asemenea, petrecea clipe frumoase alături de bunica sa, Principesa Ana, cu care obișnuia să meargă la pescuit sau să iasă la plimbare cu mașina, fără vreo țintă anume. Tot de la Principesa Ana a învățat să joace golf, aceasta practicându-l în tinerețe.

Principele Nicolae a urmat ciclul primar și gimnazial la școala "Argyle House" din Sunderland, Marea Britanie, până în anul 1999 urmând ca din acel an să frecventeze cursurile Colegiului "Shiplake", din Henley on Thames, unde a dobândit certificatul GCSE în: matematică, franceză, germană, literatură și limbă engleză, tehnologia informației, geografie și științe, iar apoi a absolvit și nivelul avansat al GCSE („A-level”) în franceză, știința afacerilor și educație fizică. În anul 2009, Principele Nicolae s-a înscris la Universitatea din Londra, urmând cursurile universitare la Colegiul "Royal Holloway", specializându-se în management, unde a absolvit în anul 2012, anul în care s-a hotărât să se dedice cauzei României, preluând unele din activitățile Casei Regale.

Principele Nicolae a vizitat pentru prima dată România alături de Regele Mihai în anul 1992 pe când avea vârsta de doar șapte ani. Acesta își amintește de acel episod ca fiind „un moment de neuitat din istoria țării noastre, foarte puternic și emoționant”. A trăit și a studiat în Marea Britanie, însă își amintește că l-a auzit pe bunicul său, Regele Mihai, povestindu-i despre România încă de dinainte să viziteze țara în 1992.

În anul 2004, Principele a avut posibilitatea să fie lider asistent al unei expediții în Africa de Sud, Namibia, Botswana și Zimbabwe unde a învățat să nu judece o carte după copertă, urmând ca în 2005, să locuiască pentru 4 luni în Kenya și a participat la o expediție în Madagascar. În anul 2006, a fost angajat în Kenya pentru a antrena trupele Armatei Britanice în Rafting.

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

Începând din 2008, Nicolae este din ce în ce mai prezent în viața publică din România, participând la gala de teatru UNITER 2008 și la vizitele unchiului său, ASR Radu al României.

Cu ocazia împlinirii vârstei de 25 de ani, prințul Nicolae a primit titlul de Alteță Regală și Principe al României. Activitatea caritabilă a Principelui cuprinde colaborarea cu Școala Britanică din București, într-un proiect pe teme ecologice, și susținerea organizațiilor de mediu ,,Mai Mult Verde” și „Tășuleasa Social”, unde a desfășurat diferite activități de plantare și ecologizare, în cadrul cărora a vizitat Parcul Național Munții Rodnei, zona Lacului Lala și Vârful Ineu, Parcul Național Călimani și Vârful Pietrosul. Acesta este pasionat de sport, practicând de-a lungul timpului fotbal, hockey, rugby, cricket, tenis, kayak-canoe și, ocazional, tenis, făcând parte din echipa de hockey și cricket de la Shiplake College, unde a fost vicecăpitan, iar apoi membru în echipa de lacrosse a Royal Halloway, în 2012.

Casa Joseph Zoller

Restaurarea casei a fost făcută în perioada 2013 – 2016 şi a fost un proces anevoios, care a ţinut de birocraţia aprobărilor şi complexitatea etapelor de reconstrucţie şi consolidare.

Revelaţia proprietarului avocat Poroşnicu Genina Vera, a constructorului Cristi Grâu şi a arhitectului Ionuţ Biciuşcă a fost că s-au conservat foarte bine unele dintre elementele autentice ale casei: tavanul păstra picturi foarte frumoase, uşile casei erau foarte înalte şi sculptate în lemn masiv; marchiza de la intrarea principală este cea originală; parte din gardul casei este original şi a fost restaurat; ferestrele casei au fost găsite în forma originală cu sculptură manuală, şi au fost restaurate.

Schiţa originală a casei a permis realizarea în detaliu a procesului de restaurare.

Schiţa Casei Joseph Zoller, intrarea de la stradă

S-au păstrat multe elemente de tâmplărie originală, care au permis refacerea casei respectând originalul. Înainte de începerea procesului de restaurare, acoperişul era modificat, tabla învelitorii fiind uzată şi necesitând schimbarea în totalitate.

S-a costatat existenţa fisurilor cauzate de tasări şi de infiltraţiile apelor, situaţi generată de starea de degradare a acoperişului. De asemena, soclul casei a necesitat refacerea, dar gardul este o parte din vechea împrejmuire şi a fost păstrat şi restaurat.

Atât casa cât şi fabrica au fost prevăzute cu instalaţii de ventilaţie, aveau alimentare cu apă şi aveau realizată instalaţia de canalizare. Iluminatul era electric.

Clădirea și-a recuperat memoria, datorită doamnei avocat Poroşnicu Genina Vera (actualul proprietar), prin preluarea numelui celebrului cofetar, „Casa Joseph Zoller” și elementele arhitecturale de odinioară.

Casa Joseph Zoller are compartimentarea originală, cea de la 1912, așa cum a fost gândită de către arhitectul lui Joseph Zoller. Circulația prin casă și accesul către cele 8 camere se face prin ușile duble, din lemn masiv, aproximativ la fel ca la 1912.

Mobila Casei Joseph Zoller este accesorizată cu pasmanterie de mătase naturală, care apare în moda amenajărilor interioare încă din secolul al XVIII-lea. Ciucurii care împodobesc mobila sunt lucrați manual din mătase naturală.

Candelabrele din „Casa Joseph Zoller” sunt realizate din cristal natural, șlefuit industrial. Lustrele și aplicele din această colecție imită candelabrele din paletele de secol al XVIII-lea.

Toate obiectele de decor care înfrumuseţează astăzi casa respectă farmecul epocii în care clădirea a fost construită. Porţelanurile au fost lucrate special într-un atelier din Italia şi toate poartă logo-ul Casei Joseph Zoller.

Casa scării are o înălțime de peste 12 metri și se termină cu o scară în formă circulară care urcă spre etaj. Pe peretele cel mai înalt sunt două tablouri ale pictorului Vasile Brînzan care personifică cele două mari pasiuni ale proprietarei casei, Gianina Vera Poroşnicu: călătoriile și cărțile.

Etajul Casei Joseph Zoller este făcut în același stil cu parterul, încercând, să reproducă neoclasicul. Pereții sunt îmbrăcați în tapet de mătase și, pe alocuri, lucrați în tehnica ”stucco-veneziano”.

De asemenea, se mai află o ladă de zestre care imită foarte bine „lăzile pentru straie”. Astfel de lăzi au fost utilizate în mod curent pe întreg teritoriul ţării noastre până la jumătatea secolului al XX-lea.

Restaurarea monumentelor de patrimoniu înseamnă în primul rând salvarea tuturor elementelor arhitecturale din conceptul iniţial al imobilului, iar în cazul în care nu este posibil, se impune refacerea lor, chiar de la zero, respectând însă întocmai originalul.

Surse: https://casaiosefzoller.porosnicugianina.ro, https://www.facebook.com/CasaJosephZoller.

Publicat în Cultură

Nicio persoană nu a recomandat încă

Recomandă acest articol

Categorii: Cultură

Etichete: Revista TIMPUL

Răspunsuri

Nu există încă răspunsuri aprobate la acest articol.

Doar utilizatorii autentificați pot lăsa comentarii.

După trimitere, comentariul trebuie aprobat înainte să apară public.

Autentifică-te