Prof. univ. dr. ing. Laurențiu Dan Milici – Mentorul care alimentează viitorul: inovație, etică și viziune inginerească la Suceava

Centrul de Orientare, Asociere și Consiliere în Cariera de Cercetător (COACH USV*) a stat de vorbă cu unul dintre cei 14 responsabili de domenii din cadrul centrului – mentor pentru nenumărate generații de studenți care au trecut pragul Facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor (FIESC) din Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, dar și pentru cei care astăzi își construiesc viitorul aici. Un nume respectat în mediul academic și în cercetarea inginerească, interlocutorul nostru a împărtășit din experiența sa profesională, din viziunea asupra rolului inginerului în societatea modernă și a dat și câteva sugestii pentru tinerii care aspiră la excelență.

Laurențiu Dan Milici (foto), în vârstă de 57 de ani, prof. univ. dr. ing., activează în cadrul Departamentului de Electrotehnică al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava și deține funcția de decan al Facultății de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor.

Dacă Facultatea dumneavoastră ar fi simbolizată de un circuit electronic, ce componentă v-ar reprezenta cel mai bine și de ce?

Desigur o sursă generatoare de energie dar și de speranță, de idei și de inițiativă. Sigur, o sursă nu poate oferi toată energia necesară celor 80 de colegi, personal didactic și nedidactic din facultate, sau celor 1200 de studenți, dar alături de extraordinarii mai colegi, putem pune în practică visul și speranța tuturor. Deși foarte diferiți, reușim să fim catalizatorul care pune în valoare studenții, stimulând creativitatea și dorința de a excela. Fără aceste surse de energie inițiativele ar rămâne blocate, iar progresul ar fi lent.

Dar într-un circuit electric nu doar sursele de energie sunt importante. Rezistorii au rolul lor important de a tempera și de modera explozia de entuziasm, condensatoarele filtrează riplurile, stochează energia și o eliberează atunci când este nevoie, reprezentând capacitatea de a genera cunoștințe noi, inductanțele produc un câmp magnetic capabil să transforme cunoștințele în cunoaștere iar comutatoarele realizează un management adecvat, controlând fluxul de date și al decizii strategice. Am vorbit până acum doar de componentele pasive. Componentele active, tranzistorii, sunt însă studenții, care reușesc prin tinerețea lor să amplifice tot ce înseamnă viață în facultatea noastră. Oare există în acest ”circuit electric” componente mai importante și mai puțin importante? Nu. Avem nevoie unii de alții și asta ne face puternici și eficienți.

Ați obținut 50 de brevete și cereri de brevet – care proiect a fost cel mai provocator, dar și de impact major? 

Da, sunt coautor a 50 de brevete de invenție dintre care 8 europene și a câtorva cereri ce sunt acum în analiză, dar e foarte greu să spun care a fost cel mai provocator proiect deoarece fiecare dintre ele a fost realizat într-un cadru aparte. Marele meu noroc a fost că am făcut parte dintr-un colectiv creativ și dinamic, în care ne-am inspirat unii pe alții și în care fiecare membru a avut un rol important. Ca inginer am fost format la școala de inventică de la Iași a profesorilor Belousov și Cantemir, dar, după câteva stagii în taberele de inventică ale profesorului Mironov am avut marele noroc să fiu primit cu încredere, din primii ani de inginerie, la Suceava, în laboratorul profesorului și marelui inventator Dorel Cernomazu, creator de școală, care a reușit să mă formeze la nivelul meu de astăzi și a cărui activitate încerc să o duc mai departe în cadrul școlii doctorale.

Revenind la întrebare, așa cum nu poți cere unui părinte să spună care din copiii lui este mai bun, nici eu nu pot spune care din invențiile mele a avut un impact mai mare. Sigur, unele din aceste invenții au avut șansa de a fi premiate la mari saloane internaționale de inventică dar cred că doar timpul va fi capabil să le aducă în lumină pe cele cu adevărat importante.

Care a fost momentul decisiv în carieră când v-ați dat seama că cercetarea dvs. poate transforma educația inginerească?

Educația inginerească diferă față de educația clasică prin faptul că are o componentă teoretică ce implică dezvoltarea unui aparat matematic care împreună cu teoriile fizicii explică aplicațiile tehnice, dar și o importantă componentă ce dezvoltă abilități și deprinderi practice, de analiză, de proiectare și de cercetare specifice. Acest lucru necesită metode didactice și instrumente specifice. În încercarea mea de forma specialiști, la început în preuniversitar dar mai ales în domeniul universitar, m-am confruntat, ca și mulți dintre colegii mei, cu nevoie de a obține rezultate educaționale cât mai bune. Acest lucru m-a determinat să scriu cărți, dar mai ales să public articole în care am prezentat metode didactice, standuri didactice și rezultatele obținute.

Educația inginerească ca metodă, nu este un domeniu de interes în România, dar pe plan internațional există comunități care încearcă să optimizeze aceste activități educaționale și să le sincronizeze cu dezvoltarea accelerată a tehnologiilor, fiind un domeniu de studiu de maxim interes pentru că trebuie să transmiți eficient idei abstracte și să înțelegi fenomene complexe pe care le percepi doar prin efectele pe care le produc. Prin proiectele Erasmus la care am participat și prin atelierele organizate în diferite școli de vară, am reușit pe de o parte să intru în contact cu această comunitate a specialiștilor în educația inginerească și pe de altă parte să propun în universități din Africa metodele și mijloacele mele, care au fost implementate cu rezultate bune. Asta mă bucură și mă motivează.

Ce trei calități credeți că definesc un cercetător de succes în domeniul ingineriei și educației universitare?

Curiozitatea este principala calitate. Nu poți fi cercetător în nici un domeniu fără să fii curios. Sigur, există specialiști mai puțin curioși, capabili să facă analize, studii, sa proceseze date, să tragă concluzii în proiecte bine plătite, dar aceștia rămân niște ”salariați” nu cercetători.

Cunoașterea și înțelegerea teoretică a domeniului în care profesăm este fundamentală. O cunoaștere și o înțelegere a fenomenelor dar și stăpânirea instrumentelor intelectuale cu care putem opera (ex. matematica, chimia, fizica) sunt importante în cercetare. De la apariția cercetării moderne (deci de pe la Leonardo DaVinci), omenirea a încercat să împartă Cunoașterea în domenii. Aceste domenii au reușit să aducă informații și cunoștințe care au condus la înțelegerea profundă a lumii în care trăim. În ultima perioadă marile descoperiri apar la interfața dintre aceste domenii, acolo unde specialiștii dintr-un domeniu nu au reușit să cunoască profund lucrurile. Așa a apărut știința materialelor care ne uimește periodic cu noi materiale cu caracteristici spectaculoase sau domenii ca bio-fizica, bio-chimia, sau dospozitive cum ar fi bio-senzorii industriali sau bio-tranzistorul, fără să mai dezvolt problemele inteligenței artificiale care au la bază cercetări ale funcționării creierului biologic, deși încă mai sunt multe de înțeles aici.

Nu pot trece peste un instrument important în cercetare – testarea și experimentul. În știință teoriile trebuie demonstrate științific dar trebuie și validate experimental. Nu poți susține un rezultat al cercetării decât printr-un experiment reperat și reproductibil. Limitările tehnologice au făcut ca mari teorii științifice să nu fie validate experimental decât după zeci de ani și abia atunci au fost recunoscute. Literatura de specialitate este plină de astfel de exemple. Prin urmare abilitatea unui cercetător stă și în posibilitatea acestuia de a o testa și valida experimental.

Creativitatea este o altă calitate importantă și trebuie amintită. Fără creativitate nu poți merge înainte, nu poți găsi ceva ce alții nu au găsit. Drama este că creativitatea scade cu înaintarea în vârstă, dar există metode de menținere a creativității. Din nefericire școala contemporană nu pune accent pe educația creativă. Din acest motiv, depinde numai de noi, indiferent de domeniul în care ne desfășurăm activitatea, de a ne menține creativi. Sunt persoane care se nasc cu aptitudini creative dar există și posibilitatea de a ne educa și de a ne dezvolta creativitatea, și asta depinde de fiecare dintre noi.

Cum reușiți să împăcați rolul de decan cu cel de cercetător prolific și formator de noi generații de ingineri?

E foarte greu și simt că funcțiile administrative te deprofesionalizează. Acest lucru mi-a fost confirmat și de persoane omologe din alte universități europene. Am noroc că trebuie să țin pasul cu studenții la master, cu studenții doctoranzi, să lucrez cu ei, să verific ceea ce ei fac, să fiu nevoit să le dau idei, să dezbat și să problematizez, să experimentez și să inovez. Un alt motor important sunt proiectele de cercetare care te obligă să rămâi conectat. Totuși timpul pentru studii nu ajunge într-un domeniu în care tehnologiile se succed cu o viteză extraordinară, în care trebuie mereu să citești, să înveți, să înțelegi ce se întâmplă în domeniul tău. Și pentru un decan ziua are tot 24 de ore și este nevoie de a analiza situații care să conducă la decizii, de a face rapoarte, e nevoie de comunicarea permanentă în situațiile ce apar neașteptat cu colegii și studenții, zecile de emailuri primite trebuie procesate, toate acestea necesită foarte mult timp și atenție. Dacă mai adăugăm activitățile de voluntariat impuse de faptul că facem parte dintr-o comunitate în care trebuie să te implici, rezultă o zi de muncă ce începe la 7 dimineața în birou și se termină la 21 seara când în general mă opresc dacă nu sunt lucruri ce nu pot fi amânate până a doua zi. Sigur, duminica de regulă nu lucrez mai mult de ora prânzului pentru a avea timp să deschid o carte care nu are legătură cu școala. Concediul este cam la fel. Norocul meu este că familia mă înțelege și mă susține. Am satisfacția lucrurilor realizate, am sprijinul tuturor colegilor, am bucuria de a face ceea ce-mi place și asta mă motivează și îmi da puterea de a le rezolva pe toate.

Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor a dezvoltat în ultimii 5 ani 5 noi programe de studii de licență. Ce a impus acest lucru? 

Totul a pornit de la viziunea conducerii Universității de a ne adapta continuu la tendințele existente pe plan internațional (mereu apar meserii noi) și la facilitățile oferite de legislația din mediul educațional românesc. Am demarat în perioada pandemiei de Covid două programe noi de studii. A fost un efort mare din partea Universității pentru că au trebuit amenajate laboratoare de specialitate, au trebuit atrași specialiști și au trebuit pregătite curricula și conținuturile aferente, au trebuit puse bazele unor noi domenii de cercetare. Unul dintre aceste programe este cel de Echipamente și sisteme medicale. În spitalele din occident există un inginer medical la 3 – 5 medici pe când în România media este de un inginer la 20 - 30 de medici. Actul medical este din ce în ce mai dependent de echipamente complexe și foarte scumpe, care trebuie exploatate corespunzător, ținute într-o stare perfectă de funcționare, calibrate și uneori operate de astfel de specialiști. De la RMN-uri și banalele ecografe care se afla astăzi în mai toate cabinetele medicale și până la echipamentele de analiză medicală, aparatele din secțiile ATI și roboții pentru operații, toate acestea necesită ingineri specialiști pentru a le menține în funcțiune și a le opera. Un alt program de studiu este de Echipamente și sisteme de comandă și control pentru autovehicule, ce pregătește specialiști pentru domeniul autovehiculelor electrice și hibride dar și pentru viitorul orientat spre autovehiculele autonome. Este o cerere extrem de mare pe piața muncii de astfel de specialiști care necesită o pregătire specială și acreditări specifice, odată cu creșterea numărului de automobile electrice.

Alte 3 noi programe au demarat acum un an și sunt programele de studiu în format dual pentru Sisteme electrice, Calculatoare și Automatică și informatică aplicată. Sunt programe care se aliniază la tendința învățământului tehnic european în care educația se realizează de universități în parteneriat cu firmele. Astfel, noțiunile teoretice sunt transmise prin personalul facultății iar elementele practice (jumătate din orele de pregătire din orar) sunt realizate în marile firme din zonă. La finalizarea programului de licență, absolvenții de învățământ dual primesc o diplomă de inginer dar vor avea o pregătire practică ce le va oferi posibilitatea să se integra mult mai ușor în mediu economic.

Având rezultate recunoscute în domeniul cercetării, cum motivați echipa și studenții să atingă excelența? 

Mediul universitar trebuie să îmbine educația și formarea de specialiști cu dezvoltarea cunoașterii și cercetarea. Nu poți face o educație de calitate, nu poți pregăti specialiști competitivi pe piața muncii fără să ai dezvoltată componenta de cercetare. Standardele în domeniul cercetării se schimbă continuu și acest lucru ne obligă să menținem un climat activ și adaptat principalelor domenii de interes. Așa cum spuneam mai sus, activitățile de management limitează mult timpul alocat studiului și cercetării. Un profesor universitar trebuie să fie capabil să formeze colective de cercetare, să atragă fonduri pentru acest tip de activități, să stabilească direcții de cercetare în concordanță cu prioritățile existente în domeniu, să creeze condiții pentru obținerea rezultatelor cele mai bune. Există deci și un management al cercetării ce trebuie făcut de profesorii universitari. Echipele coordonate sunt mixte, formate din colegi de la conferențiari la tineri asistenți, personal auxiliar, doctoranzi și studenți la master si licență. Aceste echipe de cercetare au nevoie de teme care să-i motiveze și care să-i atragă în activitățile lor, au nevoie de fonduri și mai ales de echipamente. De aceea este foarte important să poți aborda teme de cercetare pentru care să ai resursa necesară ducerii la final a activităților. Nu este ușor în condițiile în care cercetarea este puternic subfinanțată în România. Practic este un ”mers pe sârmă”, un echilibru pe care trebuie să-l menții mereu între resursa financiară, dotările din laboratoare, interesul colegilor pentru a anumită temă de cercetare și rezultatele obținute, care trebuie să fie recunoscute și la nivelul celorlalte echipe din domeniu.

Revenind la întrebare, nu este nevoie de a motiva echipa, pentru ca am norocul de a lucra cu oameni extraordinari, care reușesc să aloce mult timp cercetării și care sunt dornici de a face lucruri noi, de a genera cunoștințe și realizări tehnice domeniului. Marea provocare este de a găsi teme de interes pentru întreaga echipa și totodată de a identifica resursele necesare ducerii la final a studiilor. Avem câteva direcții de interes în care considerăm ca facem performanță iar rezultatele obținute de aduc multe satisfacții.

Cum vedeți rolul inginerilor în contextul sustenabilității și al inovării responsabile?

Etica devine o problemă importantă în toate activitățile din comunitățile umane, în cercetare dar îndeosebi în inginerie. Problema eticii nu este legată doar de plagiat și nu este doar în Romania. Pe plan mondial se consumă resurse din ce în ce mai mari pentru dezvoltarea unor platforme destinate eticii. Etica are tot mai multe componente și acest lucru îl simțim zilnic. Fie că este vorba de mediu, de războaie, de justiție, de inteligența artificială, mereu apar probleme ce trebuie reglementate și nu putem defini un set de norme etice deoarece mereu apar probleme noi. Știți că există un jurământ pe care medicii sau juriștii îl rostesc la intrarea în sistem. V-ați întrebat vreodată de ce cercetătorii, biologii, inginerii, nu au un jurământ al lor? Pentru că ... mediu, războaie sau pentru că de multe ori nu poți evalua precis impactul pe care o tehnologie o are asupra vieții sau ecosistemului de exemplu. S-a vorbit mult despre efectul negativ pe care telefonul mobil sau liniile de înaltă tensiune le au asupra oamenilor sau chiar al mediului. Sigur, o influență există. Sigur, s-au făcut și continuă să se facă studii ample în aceste direcții. Există astăzi reglementări internaționale cu privire la aceste sisteme, sunt limitări impuse de legislație cu privire la puterea de emisie a telefoanelor de exemplu, lucru ce ne protejează de unele efecte ce pot apărea asupra sănătății. Totuși aceste efecte nu pot fi complet înlăturate în primul rând pentru că natura ne face foarte diferiți și pot exista persoane mai sensibile la aceste tipuri de radiații electromagnetice. Deși unele persoane nu cred în aceste reglementă și în faptul că echipamentele sunt dimensionate astfel încât să poate fi folosite în siguranță, rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să stabilească dacă se poate lipsi complet de un astfel de dispozitiv.

Spuneam că problemele etice sunt în continuă dezvoltare. Același lucru se așteaptă și de la zona legislativă. Să vă dau un exemplu legat de folosirea inteligenței artificiale, care este acum ”la modă”. Oare putem să ne punem semnătura pe un text generat, desigur printr-o comandă specifică, de inteligenta artificială? Un tribunal din Statele Unite zice ca nu, deși nu există încă o lege în acest sens. Dar chiar dacă ar exista o astfel de lege, putem oare să fim complet siguri că un text a fost generat folosind o platformă de inteligență artificială? Cum dovedim? Legislația în acest moment acoperă cazuri care se referă la persoane fizice și la persoane juridice (asocieri de persoane fizice). Pentru persoanele electronice nu avem, decât niște legi legate de semnătura electronică. Să ne imaginăm că o mașină autonomă, fără șofer (și există în lume orașe care au deja astfel de mașini pe străzi), face un accident. Sigur cineva trebuie tras la răspundere. Pe cine tragem la răspundere în această situație: proiectantul, fabricantul, cel care a programat-o, cel care a dat voie să fie folosită, cel care a cumpărat-o, cel care o folosea? Nu există încă o legislație în acest sens și nimeni nu pare vinovat de o situație care poate apărea la un moment dat. Ce vreau să subliniez este faptul că în inginerie există foarte multă reglementare, dar încă mai sunt foarte multe de făcut. Rolul inginerului este să aducă noutate în toate domeniile vieții dar și să garanteze că toate aceste realizări nu vor afecta ireversibil planeta în oricare din aspectele ce pot fi definite sau imaginate. Cred ca inginerii formați la Suceava pot pe de o parte să aducă noutate în domeniul lor dar pe de altă parte pot micșora efectele pe care creațiile lor le pot avea asupra mediului și comunității.

Ce sfat strategic le-ați da celor care visează o carieră academică în inginerie, dar sunt descurajați de complexitatea domeniului?

Rolul inginerului este de a ușura viața celor din jurul lui. Ce poate fi mai plăcut? Sigur, acest lucru nu se face ușor. Este nevoie de muncă dar este o muncă foarte bine plătită. Dacă excludem câteva salarii din domeniul asigurărilor sau din domeniul juridic, cele mai mari salarii se găsesc în industrie. Există industrii în care există foarte mulți bani și unde salariile sunt dintre cele mai mari. Ne referim aici la profesiile ce nu pot fi făcute decât de cei ce au pregătire și expertiză în domeniu. Aici se regăsesc toate profesiile pentru care noi pregătim ingineri: software, tehnologia informației, comunicații, sisteme digitale, automatică, energie, electronică și instalații electrice. Poate cineva să activeze în aceste domenii fără o pregătire corespunzătoare? Nu. Din acest motiv aici sunt și salariile mari.

Ce sfat le dau tinerilor? Să se uite în jurul lor și să înțeleagă că telefonul, mașina, liftul, și orice altceva, nu pot exista decât datorită inginerilor. Orice echipament electrocasnic sau telefon este mai ieftin astăzi decât acum 10 ani dar totodată este mult mai performant, mai fiabil, mai facil de utilizat decât variantele din anii trecuți. Toate acestea pentru că există ingineri care zilnic inovează, dezvoltă noi tehnologii, proiectează și eficientizează. O facultate de inginerie pare grea dar cu siguranță, ingineria, indiferent de domeniul la care ne referim, aduce foarte multe satisfacții și are frumusețea ei. Trebuie să vrei, să ai curajul să o începi și cu siguranță nu vei mai renunța la ea.

Vorbiți cu ingineri, cu studenții la inginerie, vizitați laboratoarele didactice și cele de cercetare, fabricile automatizate, firmele de proiectare, sistemele energetice, uitați-vă în jur și imaginați-vă cum va fi această lume peste 10 sau 20 de ani. Cu siguranță nu vă puteți imagina cum va fi și asta pentru că în jurul nostru, peste tot, sunt ingineri care visează, creează, inovează. Ai curajul de a fi unul dintre ei și nu-ți va părea rău. Sigur, pare greu, dar nu este. Sigur, pare ceva nou, dar de asta vii la noi, să înveți cum să faci lucruri pe care mulți alții din jurul tău nu le pot face. Și ceea ce vei putea tu să faci ca inginer se va ”plăti” bine: cu bani, cu bucurii, cu realizări, cu satisfacții pe care alte meserii nu ți le oferă.

Prof. univ. dr. Elena- Brândușa Steiciuc, Director Centrul COACH-USV

Lector dr. Sergiu Raiu, consilier sociolog, COACH-USV

Drd. Oana Grosu, consilier psiholog, COACH-USV

* Acest material a fost realizat cu sprijinul Proiectului cu codul 9/31.01.2023 „Crearea și dezvoltarea Centrului de orientare, asociere și consiliere în cariera de cercetător pentru Regiunea de dezvoltare Nord-Est a României în cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava (COACH USV)