Romantismul lui Piotr Ilici Ceaikovski

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893) considerat printre cei mai talentați compozitori nu numai sin peisajul rusesc
Se remarcă în perioada în care în Rusia se manifestau două două orientări din punct de vedere estetic ce-o din Sankt-Petersburg, cât și Grupul celor cinci - Balakirev, Borodin, César Cui, Modest Musorgski, Rimski-Korsakov, ce aveau ca scop abordarea unei creații ruse de sorginte folclorică.

Ceaikovski este atras de creația venită din vestul Europei. Elemente folcloristice apar în creația sa, dar nu sunt fundamentale.

Înainte de a studia la Conservatorul din Sankt Petersburg (începând cu 1862) urmează cursurile facultății de drept din 1850.

Devine profesor de armonie în cadrul Societății muzicale ruse din Moscova, care ulterior primește titlul de Conservator.
Printre apropiații lui Ceaikovski se numără Anton Rubinstein. Acesta îl introduce în anturajul fratelui Nikolai, cel care ii facilitează lui Ceaikovski obținerea postului de profesor și care îl admiră mulți ani de acum înainte.
Ceaikovski un om extraordinar de sensibil, neadaptat vremii sale, cu tendințe depresive, in căutarea fericirii, are o existența cu multe turbulente.

Orientarea sa sexuală impregneaza punctul lui de vedere în acea societate, în care are impresia că nu se poate adapta.
Soluția o găsește în mariajul cu o fosta studentă Antonina Ivanovna Miliukova în 1877.

Acest compromis nu îl ajută, întrucât trece printr-o decepție în următoarele luni. Se desparte de soție la nivel amical, nu divorțează.

În aceeași perioada o văduvă cu posibilități financiare Nadejda von Meck corespondeaza cu el și convinsa de calitățile și talentul lui Piotr ii oferă posibilitatea financiară și siguranță materială pentru ca acesta să se dedice cu prioritate compoziției.

Să renunțe la activitatea de pedagog. Din documentele vremii reiese faptul, că cei doi nu s-au întâlnit niciodată.
Ceaikovski se orientează către muzica programatica izvorâta în parte din romantism. Ceaikovski este un romantic, ce nu a fost perceput în adevăratul sens de veacul respectiv, aspect ce se regăsește în creația încărcată de patos, cu accente de confesiune,

În privința Simfoniei a VI- a „Patetica" a menționat „Va rămâne pentru toți o ghicitoare", iar ceea ce privește Simfonia a IV-a, programul este de așa natură, încât nu există posibilitatea de a formula în cuvinte. Trăirile sale neîmplinite, sentimentele de dragoste , tema destinului ( în poemul simfonic "Fatum") se regăsesc în creatiile sale.