„Sortir de la guerre” de Benoît Vitse, traducere Cristian Fulaș

Sortir de la guerre

de Benoît Vitse

On nous avait promis qu’il n’y en aurait plus
Plus de massacres inutiles
Rien que quelques tueries nécessaires
Pour que vivent les industries
et pas une bombe de plus.
On avait compris 14-18, 39-45
Plus jamais ça. Plus jamais ça. Plus jamais.
L’Europe avait fait l’Europe pour en sortir.
Juste quelques écarts et bombardements
bien sentis et ressentis en Yougoslavie.

14-18, 39-45 et voilà 2015 et la guerre est partout
avec ses réfugiés, ses massacrés, ses torturés
mais une guerre qui fatigue les médias
qui ne savent plus où donner du micro
des conflits interminables qui épuisent
les philosophes qui les décryptent si bien.
Et toutes ces populations de guerre lasses
qui errent sur des ruines toujours fumantes
avant de se jeter dans la Méditerranée.
(Sommes-nous repartis pour une guerre de cent ans ?)

Sortir de la guerre, et puis sortir de la mer
sans Moïse, sans destin ni terre promise
La seule ligne à suivre : le fil de fer barbelé
On y reste accroché mais on sait on devine
que c’est le bon endroit pour dormir un peu
avant que ne retentissent les sirènes amères.
C’est nu qu’on sort de la guerre, et affamé
sans papier, sans nom, sans langue parlée
et on croise ceux qui rentrent dans la guerre
avec armes et bagages sponsorisés par Dieu.

Ieșirea din Război

traducere Cristian Fulaș

 N-aveau să mai fie masacre inutile
 Ni se promisese
 Doar câteva omoruri necesare
 - cât să supraviețuiască industriile –
 Și nicio bombă în plus.
 Înțelesesem: 14-18, 39-45,
 Apoi niciodată din nou. Niciodată din nou. Niciodată.
 Europa crease Europa ca să iasă din asta.
 Doar câteva scăpări și bombardamente
 Bine simțite, bine resimțite în Iugoslavia. 

 14-18, 39-45 și iată-ne-n 2015 și războiul e
 Peste tot
 Cu refugiații, hăcuiții și torturații lui.
 Dar e un război care obosește presa,
 Care nu mai știe cui să dea microfonul
 Interminabile conflicte care-i epuizează
 Pe filosofii care le descriu atât de corect.
 Și toate aceste popoare de război sătule
 Ce rătăcesc printre ruine mereu fumegânde
 Înainte să se arunce în Mediterana
 (A reînceput Războiul de o Sută de Ani?)

 Ieșirea din război și apoi ieșirea din mare
 Fără Moise, fără destin și fără pământ făgăduit.
 Singura cale de urmat: sârma ghimpată.
 Rămâi agățat de ea, dar știi, ghicești
 Că e locul potrivit să dormi puțin
 Înainte de amarul răsunet al sirenelor.
 Gol ieși din război și înfometat
 Fără acte, fără nume, fără o limbă vorbită
 Calea ți-ncrucișezi cu cei ce se-ntorc în război
 Cu arme și bagaje sponsorizate de Dumnezeu.