La Cugir, pe firul de păianjen al memoriei, căutând istoria unei zone numită "Scăunel" și a unei conducte de apă, "Wasserline"

Dorim să cunoaștem fiecare colțișor de pe această planetă, călătorim și ne informăm. Am învățat geografia și istoria țărilor de adopție, a locurilor pe care astăzi le numim "casa noastră". Dar, pentru fiecare dintre noi există un "Acasă". Un glas al pământului strămoșesc ne cheamă precum o sirenă marină care cântă din străfunduri, întâmpinând corăbierii. Răspunzând acelei chemări și invitației unui grup de cugireni, buni cunoscători ai locurilor natale, am participat la o expediție organizată în două etape, în zona "Scăunel" din Cugir. Punctul de plecare a fost biserica și cimitirul Romano-Catolic, am continuat cu Turnul de Apă și am călătorit în timp și spațiu pe firul conductei, denumită "Wasserline". Între adevăr și legendă, am aflat lucruri interesante despre începuturile Uzinei Mecanice din Cugir. Acum, să intrăm în această poveste, împreună cu ghidul nostru, domnul Petre Melente. Au avut intervenții prețioase în discuție și domnii: Ioan Topârceanu și Nicolae Jidveian.

Primele atestări documentare ale Cugirului

"Prima atestare documentară a Cugirului o avem din anul 1493 (aproximativ), când localnicii au refuzat să plătească dările impuse. A doua atestare este din 1515, când preotul catolic din Șibot, în actele pe care le-a scris, amintește și despre Cugir. O altă atestare o avem din anul 1567, când un anumit localnic, Radu Bâldea a fost sancționat fiind surprins cu oile prin pădure, unde a făcut foc și au ars copacii. Urmează o altă atestare din 1577, cu ocazia delimitării pământurilor dintre: Vinerea, Balomir, Șibot și Cugir. După acest an, Cugirul apare tot mai des în documentele vremurilor respective."

Începuturile istoriei Uzinei Mecanice din Cugir

"Pe timpul Imperiului Austro-Ungar s-a înființat "Compania de grăniceri". În anul 1799 se înființează primele furnale pentru obținerea oțelului, de o calitate foarte bună, cu o puritate de 99%. Se numea oțel pudlat, obținut prin batere(procesul tehnologic de atunci) sau prin topire. Cărbunii folosiți pentru furnale erau de calitate superioară, obținuți prin arderea lemnului în "bocșitură"(numele vine de la Bocșele de lemn). Apoi au apărut laminoarele, în funcție de cum se schimba profilul fabricii. Au fost aduși specialiști din Cehia și Polonia să lucreze. De aici se exporta oțel în tot Imperiul Austro-Ungar, chiar și în China. Important de precizat este faptul că această fabrică a luat ființă înaintea altor firme celebre, precum: Club Sulzer și Malaxa Nădlac. A existat o colaborare intensă între Uzina din Cugir și Vitovska Brno, care făcea parte dintr-un mare concern german. Între 1940 și 1941 s-a fabricat primul pistol mitralieră denumit "Orița", de concepție românească. Din 1941 până în 1945 s-a trecut la pistolul mitralieră AKM și AK-47. Apoi, fabrica s-a extins, producția s-a diversificat și s-au construit noi secții, cum ar fi: Lanțuri, Cuplaje, Mașini Unelte, Mașina de Cusut, Mașina de Spălat etc."

"Scăunelul" între adevăr și legendă

"Locul unde ne aflăm acum, numit "Scăunel", a fost un cartier de coloniști, format din: cehi, slovaci și austrieci. Așa se explică și numărul mare de catolici de aici. Oamenii din această zonă nu aveau pământ cum aveau cugirenii. Singura femeie care avea teren agricol a fost nana Mărie a lu' Bota, venită din sat și măritată aici. Străinii care au venit să lucreze la fabrică și-au cumpărat câte o bucată de pământ și și-au construit case, fiind aproape de locul de muncă. De ce i se spune "Scăunel"? Poate fi doar o poveste, dar ar avea un sâmbure de adevăr - povestește Petre Melente. Când aici existau furnale și laminoare, îmi spunea buna, că-l trimitea pe tata la moșu' să-l vadă cum lucrează. Avea papuci de lemn și zicea: "Ui, așe, sărea peste valțuri!" Laminorul avea valțuri care trăgeau pe role metalul înroșit în foc și-l subțiau. Muncitorii băgau materialul în furnal și trebuia să treacă două, trei ore până ajungea la temperatura ideală, înainte de curgere. În acest timp, ei ieșeau afară, fiecare având un scăunel pe care ședea și jucau cărți, cu privirea la hornul furnalului. Când începea să iasă fum, unul dintre ei striga: "No, haidați, mă', că-i gata!" și atunci se întorceau în fabrică. Femeile mergeau cu mâncare la soții lor, iar când cineva le întreba: "Unde mergi?", ele răspundeau: "Mă duc la ăia de pe scăunel." Și de-acolo, se pare, că a rămas numele de "Scăunel"."

Turnul de Apă și "Wasserline"

"În turn sunt două conducte: una care urcă și alta care coboară. Vârful turnului este la nivelul barajului de la Tăul lui Nila, la o altitudine de 400 m. Apa venea pe conductă, urca în turn pe una dintre țevi, ajungea la nivelul de 400 m și cobora cu forță la turbinele din uzină, producând curentul electric de 1 Megawatt necesar Cugirului de la Piața de Sus până aici și fabricii. Era totul controlat cu pârghii. Turnul este declarat monument istoric, lucrările la el au început în anul 1903 și s-au terminat în anul 1912. Apoi s-au făcut vane, robinete, trei-patru bazine mari betonate și rezerva de apă. Aici era un canal unde făceau baie copiii. "Aici venea unu' în fiecare seară la ora 19:00 și cânta la trompetă "Silence" - adaugă Ioan Topârceanu. Conducta a fost făcută pe teren neutru, neavând stăpân. Mai târziu, în loc de turbină s-a trecut la motoare cu ardere internă. Până în anul 1985 a constituit necesarul de apă industrială. Conducta are 4100 m lungime. În timpul războiului, conducta a fost bombardată, dar s-a aplicat planul Marshal și s-a reconstruit totul. Pe traseu există guri de verificare, vană cu debușeu. Conducta avea diametrul de 1 metru, iar apa curgea pe principiul vaselor comunicante. De restaurarea Turnului de Apă s-a ocupat doamna Rodica Florea, în timpul când ocupa funcția de vice-primar."

Implicarea Primăriei orașului Cugir în proiectele turistice ale zonei

Comunicat oficial: "În curând, iubitorii de drumeții vor avea posibilitatea de a traversa, pe jos sau pe bicicletă, întregul traseu al apeductului Wasserline. În ședința Consiliului Local din data de 26 februarie, consilierii locali au aprobat un studiu de fezabilitate pentru realizarea unei alei pietonale și a unei piste de bicicliști, care să lege strada Colinei de zona barajului de pe Râul Mic. Practic, viitoarea cale de acces se va suprapune peste traseul vechii aducțiuni de apă și va permite vizitarea bisericii Romano-Catolice, construită în anii 1824 - 1826, a complexului format din Castelul de Apă, cunoscut ca Turnul de Apă de pe Scăunel, Tăul lui Nila și Conductele cunoscute sub numele de Wasserline, complex construit între anii 1903 - 1912."

P.S. - La expediție au participat: Petre Melente, Ioan Topârceanu, Nicolae Jidveian, Alexandru Kilin, Reli Gatea și Camelia Morda Baciu.