Sistemul educațional, un pat al lui Procust

MOTTO: "Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat." - Mihai Eminescu

Mulți sunt cei care speră că România se va schimba la față odată cu noile generații, însă sunt puțini cei care investesc în tineri și îi sprijină. Educația nu este una din prioritățile statului, dar statul spune că se bazează pe tineri. Prezentul sună rău, iar pentru un viitor bun nu se fac eforturi. Dăm dovadă de o comoditate ieșită din comun, uităm că educația în România e gratuită doar pe hârtie, uităm că în mediul rural condițiile în care elevii învață sunt deplorabile, în cele mai multe cazuri. Este datoria morală, a fiecăruia dintre noi, să scoată la iveală problemele pe care de mult timp le ignoră. Să facem tot ce putem pentru a le remedia.

"Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi in lume." - Mahatma Gandhi

În acest moment sunt vicepreședintele Consiliului Județean al Elevilor Argeș, reprezint elevii de aproape doi ani. În acești ani am urmărit creionarea unei comunități unite a elevilor argeșeni, care să lupte pentru normalitate. Ce înțeleg prin normalitate? Un sistem educațional făcut pentru elevi. Accentul, în prezent, nu este pus asupra dezvoltării elevului, asupra sprijinirii acestuia. Elevul nu este privit ca principalul beneficiar al educației. La finalul anului 2021, a avut loc prima sesiune a concursului pentru ocuparea funcțiilor vacante de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar. Eu am avut calitatea de observator în cadrul probei orale la una dintre secțiile de concurs. Am ascultat undeva la 15 candidați care au prezentat câte o strategie pe perioada posibilului mandat. Aceștia trebuiau să facă o analiză SWOT ( strengths, weaknesses, opportunities, threats = puncte tari,  puncte slabe, oportunităţi, ameninţări) a unității de învățământ pe care doresc să o administreze, totodată să stabilească misiunea, viziunea și prioritățile acesteia. Un singur candidat a enumerat elevii printre prioritățile sale, e drept, a șaptea prioritate. Doar unul din cinsprezece. Prezentarea uita esența, de ce ne dorim licee mai bine administrate? Pentru ca elevii să se poată dezvolta în medii bine organizate.

O democrație sănătoasă, înseamnă un popor educat, care recunoaște valorile și le promovează, care își cunoaște istoria și eroii.

Promovarea non-valorilor a dus către incultură, către o generație lipsită de principii sănătoase. Tinerii au luat drept modele pe cei care apar la televizor și nu au nimic de spus. Mass-media a influențat pe toată lumea punând prostia drept virtute. Pe principalele canale tv, este mai mereu prezent câte un ambasador al meltenismului. Urmările acestui fapt? Cărțile sunt deschise din ce în ce mai rar, iar muzica, despre care Beethoven spunea că este o revelaţie mai înaltă decât orice înţelepciune sau filosofie, a ajuns, de fapt, să fie spațiul din care incultura pleacă. De câte ori am văzut că este promovat, așa cum trebuie, un olimpic român?

Trăiască omenirea, 
Lipsită de valori, 
În care orice perlă, 
Se află în gunoi.
- Sebastian Zidaru -

Trebuie, însă, să recunoaștem că nu este vina tinerilor care se nasc sub aceste influențe, este vina celor care continuă să omoare valorile. Este impetuos necesar să ne întrebăm dacă școlile promovează cultura, pe marii români care au scris, au gândit și au murit pentru țara asta. Folosind tehnica întrebărilor socratice, maieutica, voi încerca să ajung la adevăr printr-o întrebare. Câți elevi mai știu cine au fost Nicolae Iorga, Ion I.C. Brătianu, Gheorghe Brătianu, Petre Țuțea, etc.?

Omul fără învățătură e ca pământul fără udătură

- proverb românesc -

Un om lipsit de învățătură este un om incomplet. Pentru un tânăr, lipsa de îndrumare duce la o secetă spirituală, duce la confuzia de a nu ști ce e bine și ce e rău, ce e de folos și ce nu. Sufletul fără învățătură este asemenea unui deșert. De fapt, tinerii sunt pregătiți de sistemul educațional să umble prin deșertul plin de iluzii. Foarte puțini sunt cei care ajung la oaze și își astâmpără setea pe care sufletul lor o are. Vedem cum crapă pământul fără udătură, dar nu vedem crăparea omului fără învățătură, pentru că este una interioară. Trăim, însă, într-o lume care pune accent pe exterior și neglijează interiorul. Astăzi urâțenia interioară nu mai este o problemă dacă e împachetată frumos. Tinerii au nevoie de mentori, de călăuze în dezvoltarea lor. Profesorii au un rol foarte important în societate, ei pregătesc viitorul. Într-o lume în care tinerii nu mai citesc, rolul lor este cu atât mai mare. Profesorii au misiunea de a lumina, de a inspira și de a fi un exemplu. În teorie stăm bine, în practică lucrurile stau diferit. La catedre se află oameni care nu se implică emoțional, care sunt lipsiți de motivație și vocație. Lumânări topite ce nu mai pot lumina pe nimeni. Desigur că mai avem profesori cu har, dedicați și responsabili. Numărul lor, însă, este semnificativ mai mic în comparație cu cei pe care îi interesează doar salariul. Țara de mâine se reflectă și în profesorii de astăzi, în cei care plantează răsadul pe care societatea îl culege mai târziu.

Nu e de vină bobocul
Că nu e udat de mic,
Dacă vrem mâine o floare,
De răsad să ne îngrijim.
-Sebastian Zidaru-

Sistemul educațional judecă peștele dupa abilitatea sa de a se urca în copac.

„Fiecare este un geniu, însă dacă vei judeca un pește după abilitatea sa de a se urca în copac toată viața sa va crede că este un prost.” - Albert Einstein. Fiecare are un talent pe care trebuie să-l descopere. Din păcate, tot mai puțini tineri știu ce vor să facă, ce le place, la ce sunt buni. Profesorii omoară personalitatea elevilor, iar dascălii sunt într-un număr îngrijorător de mic. La noi nu doar că valoarea unui pește trebuie să reiasă din abilitatea sa de a se urca în copac, acesta este condamnat dacă nu poate să urce, fapt care îl va face să nu poată nici măcar să mai înoate. Un profesor mi-a spus într-o zi: "ar fi bine să te limitezi la a fi elev, rolul tău e să stai în bancă și să înveți, nu să mergi la emisiuni despre educație și dezbateri.". Era un reproș, o afirmație care nu merita răspuns, fapt pentru care nici nu i l-am dat. În acele dezbateri și emisiuni, am învățat că mai repede muți un munte decât să schimbi unele convingeri. Convigerile profesorilor, însă, afectează viitorul elevilor. Îi judecăm pe ceilalți după propriile noastre convingeri, uităm că totul este subiectiv. Nu există o rețetă a succesului, de aceea fiecare tânăr trebuie să își caute calea, să nu se lase influențat de social media, dărâmat de convingerile altora și folosit pentru puterea sa.

Un mit: educația e gratuită.

Conform art. 32, alin (4) din Consitituția României,  învăţământul de stat este gratuit. O glumă nesărată pentru elevii și părinții acestora care dau bani pentru a cumpăra scaune, table, markere, cretă, dezinfectant și multe altele. Aici nu vom pune și meditațiile, deși calitatea slabă a actului educațional îi forțează pe părinți să își ducă copiii la meditații. Este foarte greu să iei examenele naționale fără pregătire suplimentară, pregătire pe care nu toate familiile o pot plăti. Nu vreau să vă demoralizez, dar la același concurs pentru directori, un candidat, care în urma examenului este directorul unuia dintre cele mai prestigioase licee din Argeș, a identificat în analiza SWOT un punct slab pe care unitatea respectivă de învățământ îl are, atenție: copiii care au o situație materială delicată. Asta nu e tot, candidatul pentru funcția de director adjunct al aceluiași liceu a vorbit cu actualul său colaborator și au avut o strategie comună, doar că acesta a identificat un punct forte, surprinzător, în analiza SWOT, anume părinții cu putere finaciară care susțin liceul prin asociația acestuia. Astfel dacă ai neșansa să nu ai o situație materială bună, trebuie să înțelegi că și educația e pe bani.

"Înainte de a da soluţii la o problemă, asigură-te că i-ai înţeles enunţul."

Aforismul lui Valeriu Butulescu, se aplică, indiscutabil, în subiectul controversat al sistemului educațional din România. Pentru a remedia problemele, pentru a putea găsi soluții, trebuie să fim la curent cu realitatea din unitățile de învățământ. Idei și reforme din străinătate am tot încercat să aplicăm, dar teoria formelor fără fond își dovedește, de fiecare dată, veridicitatea. Nu trebuie să luăm sistemul altora, trebuie să ne construim propriul sistem care să funcționeze. Reformele nu pot fi construite decât de oameni care cunosc bine enunțul problemei sistemului educațional. Adevărul absolut nu este al elevilor, al profesorilor sau al părinților, adevărul este la mijloc. Pentru a ajunge la adevărul din mijloc trebuie ca elevii, profesorii și părinții să fie uniți, sinceri și bine intenționați. "Câte probleme, atâtea soluţii.", așa sună un proverb bengalez. Soluții găsim, de oameni care să le aplice așa cum trebuie ducem lipsă.