Poteci de cânt

Poteci de frunze neumblate

Și cântece de pași în toamnă

Ascult uitarea peste brațe

Al unui vers târziu pe palmă.

Poteci cu flori de trandafiri

Culese-n poală, chipuri vii

Se vor așterne fulgi, priviri

Și am să fiu și ai să fii

Păduri de aripi, zboruri, vise

Văzduhul îmbrăcat de ploi

Și am să fiu pe buze ninse

Poteci cu noi, copacii goi.

Și pietre ce le plânge apa

În dorul lor în timp, castele

Le scriu prin gând să-mi fie talpa

Și trupul meu... Alerg spre ele.

Poteci născute printre stele

Acolo unde plâng stejarii

Când peste suflet port tăcere

Și peste pleoape gustul mării.

Ca o poveste despre glastră

Și mâini ce poartă legământ

E toamnă iar prin toamna noastră

E toamnă iar, poteci de cânt.