Moștenirea Tatălui

de Nicoleta Tofan, TA232

Pe drumul versului curat
Mergi liniștit, tu, fiu, mereu,
Cu dorul blând ce l-ai purtat
Din inima tatălui tău.


În cartea lui trăiește dorul
De mamă, limbă și pământ,
Iar tu păstrezi ca pe un nor
Lumina unui sfânt cuvânt.


Și cât va fi pe lume graiul
Ce ne unește zi de zi,
Va dăinui prin tine raiul
Versului ce nu va muri.