A fi profesor: destin și dăruire

     Energie și putere, acestea sunt lexemele ce o descriu perfect pe Irina Mutruc, profesor de limbi franceză și engleză, grad didactic superior, master în Limbi aplicate, specializarea: traductologie limbă engleză. Pe lângă acestea, tot din dragostea pentru limbi străine este coordonator de proiecte și traducător la ONG „Speranța Terrei” din Bălți și coordonator și partener în diverse proiecte educaționale finalizate sau active în cadrul proiectului„Educația fără hotare”, pe platformele eTwinning și iEarn, în colaborare cu Asociația „Solidarite Laique du Cher”, Franța.

1. 1. Munca profesorului se echivalează cu răbdare, strădanie și perseverență. De ce ați ales să deveniți profesor și de la cine ați moștenit dragostea de a lucra cu elevii?

Am decis să fiu profesor foarte devreme, pe la vîrsta de 14-15 ani și în mare măsură datorită profesorilor mei din școala în care am învățat în orașul de baștină (Școala medie nr.4, actualmente Liceul Teoretic „Ion Creangă” din Soroca – mi se pare foarte simbolic că și eu am ajuns profesor într-un liceu cu același nume, doar că în Bălți. Eu am făcut școala în ani foarte tumultuoși. Făcusem clasele primare învățând limba moldovenească în grafie chirilică, ca în clasa a 6-a să trecem la alfabetul latin și să realizăm că limba noastră este cea română, trecusem la sistemul de 11 clase, apoi în clasa a 9-a apăruse opțiunea liceu, a avut loc Marea Adunare Națională, se declarase independența, foarte multe schimbări și noi cumva dezorientați…atunci profesorii erau cei care ne ajutau, ne informau, ne încurajau, ne inspirau…erau personalități demne de urmat și asta mi-am dorit. Apoi la facultate am avut noroc de profesori extrordinari de la care am invățat și mai multe. Nu voi da nume căci mi-e frică să nu supăr pe cineva, dar cert e că fiecare din ei și-a lăsat amprenta și uneori mă prind cu gândul că „…uite așa proceda cutare profesor și era o metodă eficientă” sau „aceasta am învățat de la acea persoană și îmi este de folos”. Nu am regretat niciodată alegerea făcută, indiferent de salariu sau alte dificultăți. Profesor e ceea ce vreau să fiu, ceea ce îmi place să fac și tind să fac cât pot de bine.

• 2. Ce înseamnă a fi profesor la Liceul Teoretic Republican ,,Ion Creangă” din Bălți?

Atitudinea responsabilă față de tot ceea ce faci, disciplină și muncă, perseverență și autoperfecționare continuă, dăruire de sine și sacrificiu, iar pentru mine în plus la cele enumerate - e plăcere și satisfacție. Suntem o comunitate, un tot întreg și fiecare din noi are un rol al său. Ne-am format ca colectiv profesoral pe parcursul a mai multor ani și un rol esențial l-a jucat regretatul Petru Roman, care a fost directorul instituției 20 ani. Sunt valori și principii pe care le cultivăm și promovăm și rezonez cu ele. Activez aici din anul cinci la facultate și sunt deja mai mult de 20 ani, deși am avut oferte de a schimba domeniul de activitate sau instituția, am respins și am rămas aici și nu regret. Pentru mine Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” e o parte din viața mea, o parte din mine, aici m-am format și am devenit ceea ce sunt.

• 3. În secolul tehnologiilor și al inovațiilor informaționale, cum reușiți să motivați elevii să învețe o limbă străină?

Probabil din toate disciplinile școlare profesorilor de limbi străine le este mai simplu să argumenteze necesitatea cunoașterii limbilor, în secolul globalizării, a migrației, a colaborărilor internaționale este evident că fără a cunoaște o limbă străină e complicat să te afirmi, deși elevii găsesc mereu contrargumente de genul că putem mereu beneficia de serviciile unui traducător sau a atotștiutorului Google. Oricum mă bucur că majoritatea elevilor sunt conștienți că este important și se străduie să studieze. La rândul meu am grijă să diversific metodele folosite, să le creez situații care să fie convingătoare și motivante…E și acesta unul din aspectele atractive ale profesiei – trebuie mereu să fii la curent cu inovațiile, cu noutățile, aceasta ne menține în formă, altfel riscăm să ne dezamăgim elevii.

• 4. Care este cel mai îndepărtat loc de acasă unde ați călătorit și cu ce amintiri impregnate în memorie ați rămas?

Am avut șansa să vizitez mai multe țări și în mare măsură datorită activității mele de voluntariat și a implicării în diverse proiecte care îmi ofereau oportunități inedite și acopereau cheluielile de deplasare și cazare ce nu mi le puteam asuma activând în calitate de profesor. Astfel am fost în România, Ukraina, Regatul Unit al Marii Britanii, Franța, SUA, Mexic și sper șirul să urmeze. Fiecare călătorie este extraordinară și specială, plină de descoperiri, experiențe, momente frumoase, valoroase etc și nu știu dacă ar fi corect să le subestimez. Totuși cele mai îndepărtate locuri vizitate au fost Washington DC (SUA) în 2016 și Guadalajara (Mexic) în 2017, și probabil cea mai memorabilă a fost totuși cea spre Washington DC căci a fost și primul zbor cu avionul în viața mea și a durat peste 15 ore. Mai mult decât atât, atunci am descoperit grandoarea acestui oraș, am văzut cu ochii mei monumentele, muzeele, memorialurile despre care le vorbisem elevilor mei de nenumărate ori, dar când le-am văzut în realitate mă fascinase cu adevărat. Atunci am realizat că lecturile, filmele, emisiunile TV redau o perspectivă îngustă a realității, ceea ce vezi, emoțiile ce le trăiești, discuțiile cu nativii, partajarea impresiilor sunt incomparabile. Toate acestea s-au reflectat ulterior și în metodele de predare la clasă.

• 5. Credeți că în Republica Moldova există un interes sporit pentru limba franceză sau totuși limba engleză este cea mai solicitată?

Engleza este preferată și e de înțeles de ce, este cea mai studiată limbă în lume și cea mai mult utilizată la nivel internațional, atât în mediul real cât și cel virtual. Totuși e păcat că se renunță la limba franceză, la cunoașterea civilizației franceze care indiscutabil ne îmbogățește. Încerc să le explic elevilor că cunoașterea limbii engleze nu mai este suficientă, iar tinerii noștri sunt avantajați prin faptul că cunosc limba rusă și dacă ar cunoaște și franceza, ar fi un atu extraordinar în alegerea profesiei, la angajare, la promovarea în carieră. Mai mult decât atât, liceul oferă această posibilitate așa cum  profilul umanist poate studia două limbi străine, și celelalte profiluri oricând pot alege un curs extracurricular, deci oportunități sunt, mai e nevoie de dorință.

• 6. Care au fost cele mai grele momente de depășit în anii trecuți? Cum faceți față greutăților?

Momentele complicate, neînțelegerile, circumstanțele inoportune fac parte din viața noastră și mereu am încercat să fiu optimistă, să le depășesc cu stoicism, iar susținerea celor apropiați am simțit-o permanent. Probabil cel mai dificil a fost să depășesc divorțul după 15 ani de căsnicie și recent în anul 2021 am pierdut mai multe persoane dragi și importante pentru mine, colegi, prieteni, tatăl copiilor mei și acum două săptămâni - mama. E foarte dureros să vezi cum pleacă oamenii scumpi și să nu poți întreprinde nimic, nu poți schimba lucrurile, te simți neputincios…Dragostea mea pentru viață, pentru copiii mei, pentru munca mea și sprijinul celor din jur mă ajută să trec peste dificultăți, un cuvânt, o încurajare, o îmbrățișare la timp pot face minuni. Eu am parte de toate acestea și sunt recunoscătoare.

• 7. Ce trăsături umane de caracter vă sunt antipatice, ce fel de oameni evitați să-i apropiați de dumneavoastră?

Nu-mi plac oamenii fățarnici, care tind să manipuleze, să trișeze și să obțină ce-și doresc prin minciună. Urăsc minciuna și apreciez enorm sinceritatea, onestitatea, bunăvoința. De obicei dau șanse tuturor și sunt deschisă spre comunicare, colaborare…evit să-mi fac o impresie finală din prima întâlnire, dar din a doua sau a treia îmi pot da seama ce fel de persoană am în fața mea și respectiv, fie o accept, fie încerc să mă îndepărtez sau să limitez contactul. Din fericire am norocul să întâlnesc, cunosc persoane extraordinare și cei pe care îi am alături sunt deosebiți, mereu gata să mă susțină, ajute și eu apreciez enorm, nu ezit să le mulțumesc și am grijă să fac tot posibilul să ajut și eu mereu având ca motto fraza : ,,Poartă-te cu ceilalți așa cum vrei ca ei să se poarte cu tine”.

• 8. De ce are nevoie o femeie ca să reușească în carieră? Dar în viață?

Părerea mea este că în primul rând de dragoste, în toate aspectele ei, atât în viață cât și în carieră. Dragostea celor dragi și față de cei dragi, dragostea și respectul de sine, dragostea față de ceea ce faci te înnaripează și îți dă puteri. Deja inteligența, ambiția, perseverența, munca vin la pachet.  După mine reușești în viață când ești fericit, iar fericirea în conceptul fiecăruia este diferită. Pentru cineva fericirea este promovarea în carieră, pentru altcineva este viața de familie, fiecare e liber să aleagă și nu există rețete gata, sunt doar niște viziuni din anumite perspective.

• 9. Aveți o pasiune aparte pentru flori. Ce înseamnă florile pentru dumneavoastră ?

Da, îmi plac florile, în special violetele în ghiveci. E o pasiune care mi-a cultivat-o doamna Botnari Galina, profesoară de istorie și colegă care îmi era foarte aproape, dar pe care am pierdut-o în 2018 și ne lipsește enorm. În memoria ei, cu mult drag de ele, le cultiv și le admir când înfloresc. Am multe în sala de clasă unde am ore și sunt convinsă că datorită lor domină o anume atmosferă în clasă, îmi place când și elevii sunt atenți și mă bucură când le creează o bună dispoziție. Poate fi ciudat, dar violetele înfloresc în special când revin elevii la ore și continuă să o facă chiar și pe timp de iarnă, vara, când elevii lipsesc, nu mai vor să înflorească, probabil se simt singure. 

1. 10. Ce ați schimba la sistemul de învățământul moldovenesc ?

Eu nu văd mari carențe în sistemul de învățământ în sine : guvernarea creează condiții bune pentru studii. Salariile pedagogilor nu corespund prețurilor și inflației, dar cred că e cazul să avem răbdare și încredere că lucrurile se vor ameliora treptat, au fost timpuri mult mai complicate - resurse și posibilități pentru a ne autoperfecționa și avansa sunt destule. Ceea ce aș vrea mult să se schimbe este atitudinea tuturor celor implicați, începând cu atitudinea celor care administrează, apoi atitudinea profesorilor, a părinților, a elevilor, a societății în genere față de educație. Din păcate pentru mulți educația este doar pe hârtie, doar de dragul notelor sau bifelor, dar nu pentru că este o valoare, un component esențial în dezvoltarea personalității. Poate dacă fiecare ar conștientiza cât de important este să înveți, să te dezvolți, să gândești critic, nu am mai avea în sec. al XXI-lea persoane care cred că pământul este plat sau în mitul celor 30 mii de sirieni care din 2016 vin în Moldova și nu au mai ajuns. Toate problemele pe care le avem la nivel de guvernare, corupție, economie, justiție apar din cauza educației și atitudinii față de educație, valorile pe care le promovăm atât acasă în familie, cât și la școală, în societate.

1. 11. Care sunt cele mai remarcante succese pe care le puteți trece în revista vieții personale?

Copiii mei, cei doi fii cărora le-am dat naștere și pe care vreau să-i educ oameni onești și responsabili, implicați și nu indiferenți, și elevii mei de la școală cu care împărtășesc cunoștințele, încerc să le cultiv aceleași valori, să le dezvolt competențe care le-ar fi de folos. Chiar dacă sunt remunerată de stat pentru activitatea mea, cea mai mare recompensă este succesul lor – al copiilor și elevilor mei, sentimentul că am contribuit și eu un pic la realizarea lor în viață și îi știu fericiți și împliniți.