Bacovia

Bacovia a creat poezia în şapte zile.

În prima zi a făcut cuvântul, i-a presărat sens şi l-a învelit în faşa misterului

În ziua a doua a codificat semnificaţia lexemelor prin simboluri

Le-a pus alături-

Născând poezia.

Apoi i-a prezentat Lui Macedonski poemul ,,Plumb”, 

Ca să stăpânească valoarea cuvântului

În vecii vecilor.

Au mai urmat şi alte volume, precum ,, Scântei galbene”, ,, Cu voi...”, ,,Comedii în fond”

Ce au culminat prin intermediul sugestiei, un climat sufletesc, o impresie sintetică, totalizatoare.

În ziua a treia a strâns toţi oamenii 

Şi i-a provocat să mediteze asupra condiţiei umane, asupra efemerităţii lucrurilor,

Asupra angoaselor şi a dezolării.

Dar solitudinea bacoviană nu sfârşeşte aici, cu alte cuvinte, în estetismul baudelairian,

Senzaţia de neant nu-i lasă poetului nicio cale de refugiu, de mântuire.

Ziua a patra a rezervat-o trădării alinării,

Spunând lucrurilor, prin repetiţie, pe nume.

În ziua a cincea a chemat din nou fiinţele pudice ale universului 

Şi muştile de o zi,

Cărora le-a predat ineditul lumii cotidiene

Apoi i-a trimis să îşi culce umerele obosite pe un morman de zăpadă,

Ca să conştientizeze menirea lor în natură.

În ziua a şasea a rezolvat unele probleme temporale şi profane

A luat cromonime, precum ,,alb” şi ,,negru”.

A dezbrăcat copacii.

Şi a lăsat parcul bântuit de fantome,

Aşezându-se pe un scaun şi măturând din gânduri totul

Pentru a aştepta un răspuns. 

În ziua a şaptea după ce s-a finalizat spectacolul schimbător

A dispărut în propria-şi fascinaţie a banalului.