Cătălina Lungu: E primăvară.

E Primăvară. E mugur… e floare.
Mândru… stă plugul cu pieptul la soare.
Din plânset de rouă… firul de orz
Străbate din geana pământului… borz.

E început, e cu Doamne ajută!
Se prinde o clacă, se-mpacă o nuntă,
Se coace un prunc sub o coastă neleapcă,
Şi oameni şi puii îşi ies… din găoacă!

E Primăvară. E fum… şi e ceaţă
E frăsuială, e zumzet… e viaţă!
Pernele mamei brodate cu roşu
Soresc… pe o laiţă, cântă cucoşul.

Pe un mormânt toporaşi de-o cănuţă
Leagănă vânt… dintr-un piept de măicuţă.
Razele mângâie crucea cojită,
Ce-şi cheamă blajinii, se vrea văruită.

E Primăvară. Pe sat joacă ceaţa
Obrazul pământului şterge… verdeaţa.
Trezit de cu zori, Tata dintr-o căldare
Cu piatra lui vânătă stropeşte… în zare.