Copil al tinereții, mama

Nu mă-ntrebați de vârsta mamei...
Ea vârstă nu avea
Nici timp
Când tot și-l dăruia
Copiilor
Și piept ținea,
Pe linia întâi,
Ciudatei bătrâneți.

...C-un nou statut
Mai mult decât orfan,
Ce m-a ales,
M-ai întreba mai bine,
De-a mea vârstă
De care nu am nici o știre
Decât aceea
Că astăzi eu aș fi
Pe linia întâi.

Dincolo de ea,
Un rege anotimp, nefast
Cu mâna semn îmi face,
Dar... mama nu se vede...
Și-l resping.
Privirea îndărăt mi-alung.

Nu mă-ntrebați
De vârsta mamei
Rămasă o poveste ,
Ea a rămas copil ... al tinereții.