Daniela Herbei: ,,14”

14

mi-ești muză și muză-ți sunt

pierduți suntem prin patimi și dorințe

mi-ești rimă, eu îți sunt cânt

ne recităm, șoptind, din suferințe

ne-mbrățișăm în gând atât de strâns

încât ne doare apropierea

și-apăsările din dorul necuprins

și buze arse de-amintirea

unui sărut intens furat

pe-o alee din margine de lume

prăpastie de timp nenumărat

în lung și-n lat, fără de nume.

ne amăgim cu scame de iubire

prinse-n revere de nesomn

ne agățăm cu disperare de-o privire

căutând pe bâjbâite un îndemn

nu cred că suntem o-ntâmplare

hazard extrem afară de cuvinte

n-o să ne pierdem în uitare

căci nu mai suntem cei de dinainte.

**