Daniela Herbei: ,,dedicație”

îmbrățișează-mi chipul

cu palmele-amândouă

privește-mă adânc, de dincolo de azi

să-mi fii în zilele când plouă.

spațiul mi-e strâmt, nu este timp

ți-oi învăța privirea pe de rost

de-o fi un infinit de searbăd anotimp

să-mi fii când totul merge prost.

surprinde-mă și risipește-mi temeri

învață-mă pe dinafară

alină-mi tânguieli și dă-mi puteri

să-mi fii mereu în fapt de seară.

învață-mă din nou doar până când

din ceață și-o veșnicie de iubire...

inima-mi bubuie, ochii-mi plâng

intens, de-atâta fericire...

**