Dina Plămădeală: „Importanța contextului în traducere”

Este imposibil de furnizat o traducere eficientă în lipsa comprehensiunii textului. Deși sensul, ca parte componentă a actului de comunicare, aparține unui concept lingvistic bine structurat, perceperea acestuia nu este nicidecum suficientă, deoarece el pune la dispoziție doar potențialități semantice. Sensul este baza fidelității autentice a unei interpretări. Dar pentru a-i descoperi semnificația, trebuie să interpretăm textul în întregime, să putem decoda ambiguitățile și, cel mai important, să putem depăși orice obstacol lingvistic.

Interpretarea ambiguităților se face, în general, printr-o analiză a contextului, care face posibilă desemnarea semnificației unei afirmații și care este esențială pentru traducerea unui text. Rezultă că anume contextul este definitoriu, el nu este pur și simplu o premisă sau o circumstanță legată de o propoziție sau de o unitate lexicală, este un complex de date perceptive care sunt apoi prelucrate în interpretare. Pentru a câștiga eficiență în traducere, contextul contribuie la procesarea tuturor datelor, fie vizuale, lingvistice sau de altă natură; acoperind, de asemenea, un întreg sistem de decodare, care va avea în cele din urmă sarcina de a-l completa și îmbogăți.

Trebuie să subliniem importanța majoră pe care o poate avea mediul lingvistic al unui cuvânt pentru a obține semnificația acestuia. Prin urmare, orice cuvânt luat separat este considerat ambiguu, deoarece are mai multe semnificații, iar ascultătorul nu știe pe care să îl aleagă. Eliminarea ambiguității se face numai cu ajutorul contextului. Deci, dacă nu selectăm semnificația corectă a unui cuvânt, este posibil să nu știm cu care dintre următoarele semnificații a fost construită o propoziție, respectiv suntem cel mai probabil dispuși să înțelegem greșit un discurs. Abordarea unidirecțională este inerentă importanței contextului, fie el pragmatic, sintactic sau semantic.

Contextul este o investiție în discurs care are o influență crucială de gestionare a modului în care sunt descifrate propozițiile ambigue. Fără îndoială, el contribuie la înțelegerea textului și vine să determine obiectivul discursului, să dea un caracter adecvat textului și să ofere claritate acolo unde totul pare ambiguu. Percepția circumstanțelor discursului permite accesibilitatea la nivel de semnificație și eliminarea ambiguității structurilor confuze sau neclare pentru public. Astfel, alternanța tipurilor de context joacă un rol esențial în interpretare, deoarece poate determina semnificațiile, materialul semiotic și respectiv poate crea un cadru flexibil pentru a deduce sensul discursului. Fără analiza contextului și situației de comunicare, interpretul nu poate furniza o interpretare de succes.