Mihail COANDĂ: Doamne, să nu mă chemi!

Doamne, să nu mă chemi în cer, Îți spun de-acum, nu am să vin, Am rău de înălţime și-ntr-un fel, Mă mulţumesc cu-acest puțin.

Aici e locul meu și știi prea bine, Nu ți-am cerut, mi-ai dat cât ai vrut tu, Acum te-ntreb, de ce să vin la tine? Cheamă-i pe alții, pe mine, nu.

Știi că eu iubesc această lume, Uite, nici măcar pe Eva nu o vreau, Glumesc, Doamne! Zău, pe bune! Mai lasă-mi Eve, să am cu cin' să stau.

Să nu-mi duci grija, mă descurc, De ce nu pleci tu, într-un voiaj? Un secol, două, stai cât de mult Și când ți-e dor, trimite un mesaj.

Le-oi rândui eu, cumva pe toate, Ca să nu simtă nimeni lipsa ta, Dau vieții câțiva ani în spate, Să fiu mai tânăr, e mai bine așa.

Îți mulţumesc, mă scapi de-un chin Şi nu îmi judeci a mea rătăcire, Fii fără grijă, de-oi vrea să vin, Am să te chem, îți dau de știre.