Dor de Eminescu

Mi-e dor "Luceafărul "s-ascult
În nopți cu lună plină,
Chiar tu aș vrea ca să-l reciți,
La mine în grădină.

Să stăm întinși pe iarba crudă
Privind roua cum pică,
Nimic să nu se mai audă,
Doar zbor de rândunică.

Să simt cum trec prin mine
Neasemuite șoapte,
Iar tu să-mi spui că mâine,
Ai să te-ntorci din moarte.

Mi-e dor de teiul înflorit
Sub care adeseori,
Când te simțeai prea obosit,
Pat îți făceai din flori.

Mi-e dor de tine, poet divin,
Nici măcar o veșnicie,
N-ar fi deajuns să mă închin,
La a ta poezie.

Mi-e dor de "Plopii fără soț"
Așa cum tu îi știi,
Mi-e dor de tine Eminescu,
Mi-e dor, dar tu nu vii !