Dumitrița Maximciuc: „MARY STUART în viziunea lui Andrei Șerban – între hazardul sorții și rigoarea conștiinței”

              Deschiderea ediției a X-a a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești a adus pe scena Naționalului un eveniment memorabil: Mary Stuart, adaptarea contemporană semnată de Robert Icke, recunoscut pentru abordările sale radicale ale textelor clasice  și montată cu precizie de inovatorul și vizionarul Andrei Șerban. Regizorul propune o lectură organică, curajoasă și actualizată, păstrând tensiunea istorică, dar scuturând-o de convențiile clasice.   

              Un element-cheie al montării este anume concepția scenică prin care distribuirea rolurilor celor două regine – Mary Stuart și Elizabeth I – nu este fixată, ci stabilită prin tragere la sorți chiar înaintea reprezentației. Alegerea are valoare de gest regizoral manifest: dinamitează așteptările și obligă actrițele să rămână într-o permanentă stare de alertă artistică. În seara deschiderii, momentul aruncării monedei dintre Ofelia Popii și Raluca Aprodu a funcționat nu doar ca un prolog, ci ca o declarație de intenție: destinul, puterea și fragilitatea identității se decid într-o clipă.

              Andrei Șerban propune un teatru de o intensitate controlată, unde mizanscena minimalistă – structuri mobile, lumină rece, costume doar cu aluzii discrete la epoca elisabetană, într-o cromatica preponderent alb-negru, asemenea unei table de șah, sugerând nu doar contrastul dintre cele două regine, ci și strategia, calculele și riscurile jocului de putere. Totul este  filtrat prin estetica modernă – se pune accent pe relația dintre personaje, pe tensiunea psihologică și pe forța cuvântului. Această opțiune relevă cu acuitate ideile care străbat textul: nevoia de unitate în locul războiului fratricid; reflecția asupra locului femeii în societate și a datoriilor ce i se impun; ironia amară că „dacă regina ar fi fost bărbat, ar fi fost altceva”; fragilitatea sentimentului, atunci când a te îndrăgosti pare „o nebunie curată”; dubiile morale cuprinse în replica „O majoritate de voturi nu dovedește că un lucru e drept”; și, mai presus de toate, certitudinea că „Deasupra tuturor e conștiința ta”. Traducerea și adaptarea lui Robert Icke reușesc să aducă limbajul lui Schiller în zona prezentului, cu un discurs direct, accesibil, dar păstrând gravitatea temelor: libertatea individuală, responsabilitatea politică, etica puterii. Șerban valorifică această actualizare, evitând anacronismele facile și preferând aluzii subtile la frământările lumii contemporane. Ritmul spectacolului este calculat cu precizie: schimbările de atmosferă, tăcerile încărcate și izbucnirile de violență verbală dau senzația de istorie vie, în desfășurare.

              Interpretările Ofeliei Popii și ale Ralucăi Aprodu impresionează prin complexitatea emoțională: indiferent de rolul atribuit, fiecare construiește o regină între autoritate și vulnerabilitate, între cruzime și fragilitate umană, între mândrie și frică. Dinamica dintre cele două actrițe generează o tensiune aproape palpabilă. Distribuția secundară – riguroasă și echilibrată – adaugă profunzime conflictelor de putere și nuanțează tabloul moral. Personajele masculine devin oglinzi ale jocurilor de putere, fără a eclipsa nucleul feminin al poveștii.

              Andrei Șerban orchestrează spectacolul cu rigoare și suplețe, evitând patetismul inutil. Mary Stuart ia forma unui exercițiu de virtuozitate actoricească, o reflecție acută asupra responsabilității personale și asupra lumii în care trăim. Este un început puternic și revelator pentru ediția jubiliară a reuniunii – teatru viu, lucid, care nu oferă răspunsuri comode, ci idei care ating și te provoc.