,,GÂNDURI…”

Fulgii s-aștern peste glia străbună,

Un clopoțel vesel sună la geam.

Amintirile copilăriei ne răvășesc iar...

În timp ce în calendar,

Își face loc noul an...

Un moș Crăciun surâde prin mustață

Iar noi, plăpânzi copii în minte ce suntem

Visăm s-aprindem steaua,

Pe cerul negru, negru de durere a lacrimei albastre în care este scăldat...

Am scris și eu aseară o scrisoare,

Lui moșul meu cel bun și drag,

Dar care tot mai rar îmi vine, sfâșiind misterul

Să-mi pună daruri pe sub brad.

Dar totuși, astăzi sunt mai mare

Și nu îi cer mai mult, nici mai puțin

Să dăruie doar multă sănătate

Pedagogilor mei ce cioplesc minunății!

Răbdare-un pic mai mult,

Căci copii în zborul către carte,

Opun și rezistență,

Dar milostivul dascăl cu mâna sa de aur,

Trece peste creștet dăruind lumină.

Așa cum ieri și eu rătăcind pe holuri

Am fost condusă în clasa viitorului!

Multă persevernță îți doresc,

Scump dascăl, minunat părinte

Deși, demult te-am părăsit

În corabia de pe liniștita mare

Eu încă sunt aici, cu gândul ș-amintirile

Printre pereții școlii care mi-a crescut aripi ca să zbor.

Sper că acest verset vă regăsește bine,

Înconjurați de alți copii voinici,

Și Anul Nou care dinspre zări s-arată

Să te lumineze doar cu bucurii!