Liuba Sârbu: ,,INUNDATĂ”

Inundată

               de tălpi,

plaja își vede nisipul

călcat în picioare. 

                     Toți își bagă picioarele în el.

                     Nimic de mirare.

                     E ușor,

                     ușor și plăcut

                     să-ți bagi piciorul 

                     în nisipul fin.

Apogeul plăcerii

piciorelnice.

Finul place piciorului.

Mâna apreciază mai puțin 

finul. Finul e pentru picior,

pentru băgarea de picior

e finul nisipului

Timpul nu se

                      trage

cu tine de șireturi.

Ți le scurtează 

până la infinit,

                         până rămâi desculț.

                         Vii desculț, pleci fără șireturi.

                         Topitor de oameni fiind,

                         timpul știe bine ce face.

                         Tot timpul arde caloriile

                         Terrei. Încearcă din răsputeri 

                         s-o ajute să revină în formă.

Fără șireturi 

vin calor - ((copi)ii) le pe

coapsele Terrei,

ca niște suporteri 

isterici.

Potop de oameni 

peste tot.

                           Timpul îi va rări. 

                            Poate el,

                            poate altceva.

                            N-avem de unde ști.

                            Șiret- like-urile vieții.

Să mă iubești

                        cât poți,

cum sînt.

Să mă iubești fără temele făcute

și când nu scoți un cuvânt.

                                     Eu nu-s, 

                                     în contextul vrerilor,

                                     soare nu-s. 

                                     În contextul devierilor,

                                     toate sînt; 

                                     apă, cer și pământ.

Dacă cauți în mine -  găsești.

Poate chiar și așa mă iubești, 

cum sînt. 

Nu cum vrei. Nici cum vor. 

Nu cum cred că e bine

(toți cei care trasează linii în jur).

Eu sînt una de tot, 

cum mă vezi,

un eu P-U-R.