Lumina Limbii Noastre

Limba noastră e lumina,

Ce s-arată-n calea ta.

Tu cu inima fierbinte,

Hai, rostește-a ei cuvinte.

Limba noastr-i dor de Țară,

Dor de neamul strămoșesc.

Ce mereu mă înfioară

Și mă face să trăiesc.

Moștenire dragă, sfântă,

Zestre-a graiului ceresc,

Pe care copii o cântă,

Iar poeții o slăvesc.

Limba-i Patria iubită

Cu toți copacii în floare,

Cu pânica pârguită

Și ciocârlia în soare.

Ecou sonor care triumfă

Peste zarea albastră,

Ești Limba noastră cea scumpă,

În veci ești stăpâna noastră!