„Mesaje pentru burta de rechin” - un strigăt de disperare

În data de 25.08.2022, a avut loc o întâlnire cu scriitorul Vitalie Vovc în cadrul „Dialogurilor bibliotecii” de la Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Alexandru Vakulovski, moderatorul întâlnirilor, a mărturisit, de la bun început, că este prima ediție a dialogurilor cu public, după care a făcut o prezentare a invitatului: „Vitalie Vovc – scriitor plecat din 1999 din Moldova, stabilit la Paris. Jumătate din viață a trăit în afara Republicii și totuși rămâne foarte activ în Moldova. Are un editorial la „deschide.md” unde vorbește despre cele mai importante evenimente din Moldova [...]”.

Scriitorul a ținut să precizeze că el nu descrie evenimentele, ci le comentez în felul în care le înțelege de la o depărtare de 2000 km.

Cea mai recenta carte a lui Vitalie Vovc a apărut la sfârșit de 2021 – „Mesaje pentru burta de rechin”, dar până a povesti despre carte, autorul a vorbit despre biblioteca lui, la invitația lui Alexandru Vakulovski: ,,A pornit cu cărțile copilăriei biblioteca mea, desigur, prima mea durere de ochi din cauza lecturii am simțit-o pe la la 5-6 ani, când îmi luasem o serie de povești populare și am citit o carte cap coada într-o seara,o carte luată de la Luminița, câștigată de la loterie. Și am avut o durere mare de ochi din cauza supraoboselei. O altă etapă în edificarea bibliotecii mele au fost anii studenției. Era o mare competiție – să ai cărți bune de limba franceză". Când a plecat în Franța, autorul nu a luat cărțile cu el. Le-a lăsat acasă. Crede că asta ar fi fost o formă de violență, de aceea le-a lăsat la părinți. Când revine în țară, le răsfoiește cu drag.

Vitalie Vovc este legat nu doar de socialul din Republica Moldova, dar și de literatura de aici. El spune că nu rezonează cu literatura contemporană din Franța, apreciază mult mai mult literatura de la noi și nu crede că este vorba doar de o afinitate lingvistică. Mai curând, explică asta prin lipsa conexiunii cu istoria acelui neam, cu temele care îi frământă la ora actruală pe francezi. E mult mai aproape de literatura din România și Republica Moldova mai ales prin filiera aceluiași trecut, or orice scriere are o trimitere la trecut, iar trecutul francezilor nu este și trecutul lui. Vitalie Vovc a vorbit și despre comunitatea românilor la Paris - se întâlnesc la evenimente culturale, discută și mențin relații pretenești acolo.

Cât despre cartea ,,Mesaje pentru burta de rechin", autorul a zis că majoritatea textelor din carte au fost scrise într-o perioadă foarte dificilă prin care trecea umanitatea – pandemia și a apărut exact în pragul invaziei Rușilor în Ucraina. Scheletul cărții se voia a fi o serie de scrisori adresate unor personaje de pe întreg globul pământesc, personaje reale, întâlnite în viața de zi cu zi ori în cărți. Titlul cărții și ideea scheletului vine de la amintirea poveștii ,,Copiii căpitanului Grant". Dar cartea nu este deloc una veselă. Mai mult, scriitorul o califică drept ,,un strigat de disperare, un mesaj care strigă ,,ajutor" ".