Mihail Olenschi: Răsfoind un album

Se zbat timpuri în vechi fotografii
Ca-ntr-o împărăție fermecată.
Pe scările memoriei urcă amintiri.
Melancolia se transformă într-o umbră violetă
a nedespărțirii, dezvăluind ancestrale dureri.
Oglinzile sufletului au ostenit
de povara imaginilor.
Toamna, cu ruguri de fum,
urcă pe cruce.
Iubito! Tu ai rămas sub ninsori
de petale
în alt anotimp.
Efigia regretelor,
pe contururi de aripi,
la mine te-aduce,
Aruncându-ne-n vânturi
autumnale.