Părintele meu

Părintele meu,
Din ne-moarte,
Izvor de necaz și suspin,
Se-așterne
Pe file de carte
Cu-aceiași, mereu, ochi senini.

Mă-ndrumă pe căi neștiute
De nimeni,
Vreodată, sfidate
Și simt cum mă dor
Niște cute,
Din inima lui fulgerate,
Cu sensuri
Ce-n sens nu încap
Când obosesc să mai caut
Un adevăr - esculap
Ce m-ar trata
Plin de flaut.

Și-atunci
Când mai cred în deșarte
Iluzii,
El nu se revoltă:
Din visele roz îmi împarte
Credință -
Cu-albastra ei boltă.